Ieri, cand s-a intors de la gradinita, mi-am dat seama ca e bolnava. Era exuberanta, dar avea o anumita privire, o lucire sticloasa in ochi, prevestitoare de rele. Pana sa o duc la somn, deja se molesise si acuza dureri de gat. Stiam ca e bolnava.
Dupa ce am lasat-o in camera ei sa adoarma, m-am dus sa il schimb pe Robert si sa il adorm si pe el. In timp ce il schimbam am realizat ca imi tremurau mainile.
Am avut noroc pana acum cu copiii si nu au fost bolnavi. Natalia nu a fost racita niciodata pana sa inceapa gradinita (la 3.5 ani) si chiar si dupa intrarea in colectivitate a avut doar viroze usoare, de 2-3 zile. Robert, pana la un an, a facut febra o data, nu stim exact de la ce, dupa 2-3 zile s-a dus si febra si el si-a revenit.
Stiu ca nu e mare lucru. Partea mea rationala stie asta. Partea mea rationala stapaneste undeva la 99% din judecata mea. Eh, cand sunt bolnavi copiii, procentul scade la 0, 0001% si sunt paralizata de anxietate. Sa nu mai vorbesc de ganduri si scenarii.
La febra lui Robi, cand adormea doar la verticala si leganat, am zapacit google-ul cu simptome. Sunt convinsa ca si voi stiti cat de periculos e google-ul cand cauti semne de boala. Eh, nici macar google-ul nu dadea mai mult decat o otita. Pediatra era chiar si mai relaxata.
Eu aveam stomacul ghem, mintea incetosata si daca imi permiteam, as fi jelit toata ziua.
As vrea sa fiu ironica cu mine, asa cum sunt de obicei. Sa glumesc cu temerile mele, sa le fac sa dispara. De data asta nu pot. Pentru ca teama aceasta este atat de adanca, de viscerala, incat este ceva mult mai mare decat mine.
Daca va intrebati, nu, nu sunt ipohondra. In ultimul deceniu am ajuns la doctor doar pentru sarcini. Am o sanatate buna.
Totusi, cand vine vorba de copii, pot zice ca am un soi de ipohondrie prin proximitate si orice stranut sau roseata ma sperie dincolo de ratiune.
Norocul meu e ca am mai auzit de mame care simt la fel. Si ma bucur ca nu sunt singura.
In rest, ma intorc la domnisoara mea cu febra si dureri de gat, sa imi frang mainile cand nu ma vede, sa o tin in brate si s-o pup, poate-poate fuge boala de noi.
Multă sănătate, AMA! Așa suntem noi, mamele, cind vine vorba de copii….
Multumesc! 🙂
Stiu cum e teama asta. Irationala si coplesitoare. Da, iubeste-ti puiul bolnavior, ca sa fuga nesuferita aia de boala!
I-am dat de cap pana la urma, dar a fost tare greu 🙂
Daca te linisteste, Sofia a facut febra 40 cate 3 zile la fiecare dinte, La 2.5 ani a mers la gradi, azi se fac 4 zile de cand ne luptam bu muci, tuse, vomitat(de la flegma) , plans de la starea proasta…Iar eu?!Eu insarcinata in 26 saptamani, stau cu ea pe mine, ca in alta parte nu vrea) si imi suflu nasul, pentru ca am luat si eu de la ea( de felul meu sunt ca stanca, am racit de 2 ori in viata, beau inghetat, mananc rece). Dupa atatea episoade de febra, cand simt ca Sofia e bolnava, mi se inmoaie picioarele, imi vine tot sangele in obraji, mi se usuca gura….si respir de 3 ori pe ora ….. cel mai nasol sentiment !!!!!! Sanatate !!!!
Off, multa sanatate si voua! De mine se lipeau toate bolile cand am fost gravida cu Robi, desi eu nu mai racisem de ani de zile inainte de asta. A venit Nati de gradi cu niste muci transparenti, i-au trecut de la sine in 2 zile. Am luat si eu, doar ca eu am bolit 3 saptamani. A fost ingrozitor! Aveam cate o raceala din asta horror pe trimestru.
Cel mai mare soc l-am avut prin luna a 7-a, cand Nati a avut un accident si si-a spart spranceana. Am ajuns la urgenta, a trebuit sa o imobilizez in timp ce o coseau. Ingrozitor! Am plans mai mult decat ea.
Multa sanatate si voua si sarcina usoara! 🙂