Azi va prezentam o carte tare-tare draga noua: Am o surioara
(*ma rog, in cazul nostru e fratior, dar se aplica fara probleme)
Cartea o gasiti la Bebe Librarie –> aici
Viata lui Martin se schimba brusc intr-o dimineata cand, la trezire, o gaseste doar pe bunica lui in casa: parintii lui erau la spital pentru ca i se nascuse surioara. Iar in paginile cartii aflam cum a reusit Martin sa se adapteze, sa inteleaga si sa isi iubeasca surioara.
Curios, contrariat, imbufnat, gelos, speriat si apoi fermecat de ghemotocul de blanita, Martin si parintii lui fac o calatorie emotionanta si plina de delicatete spre adaptarea la viata in patru.
Natalia a rezonat imediat cu povestea pentru ca si ea a stat putin cu bunica in ziua in care eu l-am nascut pe Robert si a simtit si ea curiozitatea fata de puiul de om.
Cazul nostru, nesperat de fericit, este insa diferit de carte pentru ca Natalia nu a fost geloasa pe Robert. Deci nu prea a inteles de ce ursuletul Martin se supara pe surioara lui, chiar m-a intrebat contrariata de ce nu ii place lui Martin sa se joace cu bebelusul.
Citind cu ea aceasta carte, la aproape 2 ani de cand am trecut si noi prin aceasta tranzitie, eram curioasa daca micile gelozii ale lui Martin vor duce la confesiunea unor sentimente asemanatoare la ea, sentimente care atunci, la 3.5 ani poate nu stia sa le verbalizeze. Am constatat insa ca ea priveste in urma cu seninatate si mult-mult drag pentru bebelusul ei.
Prin urmare, dupa cateva lecturi, si-a asumat roul de a-i explica ea lui Robert cartea si despre a-i aminti cum era cand era si el bebelus mic de tot.
Cartea este deosebita. Gingasa si sensibila, cu ilustratii frumoase si text usor de inteles, este o poveste pentru copii si parinti. Este o poveste pentru frati, nu doar pentru fratele mai mare, ci si ca fratele cel mic sa inteleaga cum a fost cand a venit el pe lume.
Cititi aceasta carte copilului vostru, fratele mai mare si incurajati-l sa va spuna daca sentimentele sale seamana cu cele ale lui Martin. Daca este prea mititel sa se exprime, cititi cu el povestea si insistati pe faptul ca e normal daca are aceste sentimente, ca nu trebuie sa se rusineze sau sa se sperie si ca il veti iubi la fel de mult. Ca poate intreaga sa lume se va schimba, dar – precum un soare – dragostea voastra, a parintilor, ramane neschimbata si la fel de arzatoare.