De cand a aparut nebunia asta cu minimalismul extrem si konmari am avut o retinere. In principiu, am pus-o pe seama firii mele practice: ideea de a scapa de toate de prin casa (tot ce nu imi provoaca „bucurie”) nu mi se parea fezabila. Undeva imi dadea cu virgula.

Nu ma intelegeti gresit: sunt de acord cu unele principii ale acestui curent minimalist, am luat din cartea lui Kondo cateva lucruri care mi-au fost foarte utile in organizare, dar e un aspect care nu imi da pace.

Cand minimalismul duce la si mai mult consumerism


Sunt de acord sa am mai putine haine in dulap, sunt de acord sa scad numarul jucariilor si al ustensilelor insirate pe blatul din bucatarie, dar nu pot fi de acord sa ma despart de haine/jucarii/vase s.a.m.d. in stare buna doar de dragul unui exercitiu.

Si cred ca privim problema din unghiul gresit.

Desi teoretic incurajeaza scaderea consumului (si reuseste in o oarecare masura), minimalismul te duce inapoi in magazin cand ai nevoie de un obiect de care ai scapat pentru ca „nu iti provoca bucurie”.
Pentru ca viata se schimba, se schimba preocuparile noastre, trecem intr-un alt sezon al vietii sau pur si simplu un obiect se strica, se sparge in o suta de cioburi.

Asa s-a intamplat cand s-a spart bolul preferat al baiatului meu. Il avea de cand era bebelus, era un simpatic bol de portelan pictat de mana. Il luasem de la un second hand si facea parte dintr-un set de doua bucati si a fost mai ieftin pentru ca am luat setul complet. O vreme le-am tinut pe ambele in dulap, dar pentru ca se aglomerasera, pe celalalt l-am depozitat intr-o cutie alaturi de alte vase.
Puteam sa il arunc, puteam sa il daruiesc.
Cand s-a spart primul, primul meu gand a fost sa gasesc un magazin unde pot cumpara un bol special de copii, din ceramica. Apoi mi-am amintit de celelalt, l-am cautat si l-am inlocuit imediat.

Multe lucruri nu ne provoaca bucurie pentru ca nu sunt neaparat create sa provoace bucurie, ci sa fie utile.
Si cred ca trebuie sa schimbam focusul de pe „bucurie” (unde un obiect poate cadea in dizgratie cu usurinta, mai ales cand in vitrina e altul mai nou, mai stralucitor, mai interesant) si sa ne concentram pe utilitate.

Da, recunosc, nu e un concept la fel de atragator. Dar poate trebuie sa il privim mai cu atentie si sa intelegem ca avem nevoie de el pentru a ne schimba modul in care traim si mai ales, modul in care consumam produse. Orice produse.

Mereu va fi un produs mai nou sau care promite sa faca mai multe decat ceea ce aveti deja acasa. Bluza din sifonier, purtata deja un sezon, sigur nu provoaca la fel de multa bucurie ca bluza noua de pe raftul din magazin, mai pufoasa, in culorile sezonului, in ultimele tendinte.
Minimalismul va ajuta sa aveti dulapul si casa mai aerisita, va ajuta sa scadeti unele cheltuieli pentru ca apar limitele („nu am nevoie de 20 de bluze, imi ajung 5”), dar daca nu ne concentram pe adevarata problema, vom ajunge sa cheltuim si sa ne dorim mereu sa inlocuim ceea ce avem.

Sa luam din minimalism partea lui buna (cele „5 bluze”), dar cred ca a venit timpul sa ne concentram si pe a ne schimba mentalitatea in ceea ce priveste nevoia noastra constanta de a inlocui produsele.
Doar pentru ca voi ati scapat din dulap de acele haine, asta nu inseamna ca ele dispar. E doar ca o mizerie indesata sub pres. In cazuri fericite, ele ajung sa mai fie purtate de alti oameni. Dar exista deja asa o suprasaturatie incat ele isi gasesc tot mai rar noi stapani si ajung la gunoi.

Haideti sa invatam sa traim putin mai cumpatati. Sa folosim o haina cat de mult este posibil si sa o inlocuim cand este cu adevarat necesar. Sa nu ne schimbam mobilierul daca el e inca functional, doar pentru ca a aparut o noua moda. Reparati, vopsiti. Nu aruncati pantalonii de trening pentru ca s-au agatat. Sau sosetele cand au o mica gaurica. Mai bine tineti mica trusa de cusut in casa, cumparati cateva aplicatii vesele pentru rupturile mai mari si dati o viata noua unei haine. Descoperiti idei de reutilizare pe Pinterest, cautand cu cuvantul cheie „upcyle”.