Cand eram copil, duminica era zi de vizite.
Lumea se imbraca frumos – scoteau hainele de duminica – si dupa biserica sau seara, se plimbau relaxati spre casa unor rude aflate in agenda de vizite.
Vizitele acestea nu erau aleatorii si se faceau dupa temeiuri adanc cugetate si reguli stricte.
Aveau cadenta si intervale fixe, aveau un timp regulamentar de desfasurare si se intra in prelungiri doar la evenimente speciale. Cand invitatii se foiau pe scaune si se pregateau sa plece, gazdele mereu ziceau – cat puteau ele de convingator – „dar mai stati”. Bineinteles indemnul era pe cat de fatada, pe atat de categoric refuzat.
Vizitatorii se ridicau si, daca era necesar, bifau o noua vizita din agenda.
Vizitele la rudele mai apropiate erau cele de la ore mai tarzii si erau si cele mai vesele.
Caracteristic familiei mele era tonul ridicat folosit si hohotele zgomotoase de ras. Daca erai un spectator neutru aveai impresia ca oamenii aia stau sa se incaiere, altfel de ce ar urla unul la altul in asemenea hal?!
Bunica, femeie cu obraz gingas si subtire si mereu stresata, incerca sa ne tempereze si spunea in soapta „ce-o sa zica vecinii?”.
Vizitele de duminica aveau un caracter oficios.
Nasul se imbraca frumos (erau singurele zile cand nu il vedeam manjit de ulei) si statea stingher pe marginea unui scaun. Lua din cand in cand cate o prajitura si o ducea fastacit la gura, urmarind temator privirea de acvila a bunicii care vana orice firmitura neglijent picata pe covorul abia ieri aspirat.
Matusele veneau in grup galagios si se instalau in camera de zi cu fuste noi si fosnitoare si toate parfumate cu lipsa de experienta a femeii simple care foloseste parfum o data pe saptamana. Ii spuneau bunicii toate barfele din sat iar bunica mereu se plangea ca ea e rupta de lume acolo sus in „cucurigu”.
Pata de culoare verbala era nasa, care parea la fel de indiferenta ca sifoneaza hainele de sarbatoare sau tricoul patat din timpul saptamanii, si care isi chema barbatul acasa cu invitatii sexuale explicite (si neaose :)).
Daca aceste vizite erau destul de formale, in timpul saptamanii mai aveau loc uneori si vizite neasteptate si neoficiale. Atunci lumea venea imbracata neglijent (de multe ori in salopete sau cu hainele cu care au lucrat in gradina) si vizita de obicei se defasura in gradina (vara) sau langa soba din bucatarie (iarna). Discutiile aveau caracter agricol-gospodaresc si vizita era mult mai scurta.
Imi e dor de vizite. Imi e dor de organizarea lor minutioasa, de starea de spirit, de veselie si momentele de fastaceala. Imi e dor sa faci curatenie in casa in asteptarea lor si sa faci prajituri sa te lauzi cat esti de gospodina. Imi e dor de atingerea lor umana.
Cand inaintam, pierdem mereu cate ceva. Buzunarele prea pline ne impovareaza drumul. Si mai lasam pe traseu cate o vizita de duminica, cate o sueta adevarata cu prietenii, cate o seara dansanta de liceu…