Sunt sub asediu.
Calculatorul (carat cu greu azi 2 etaje, introdus in apartament dupa o minunata zgarietura aplicata pe usa) zace inca pe hol.
Am reusit sa fug cu laptopul in bucatarie.
Sunt multi.
Cel mai batran e bland si pare ca imi este alaturi.
Cea mai mica este usor confuza.
Ultimul venit este incapatanat si frustrat. Isi lasa urmele peste tot. Sunt stresata sa nu calc in diferite tipuri de excremente lasate de el in locuri strategice.
Pare ca ma uraste.
Momentan suntem 4. Eu si ei – 3.
Voi reusi sa imblanzesc si sa educ monstrul in 10 zile? 😀
A-ni-MA’ farm … :))
Neaparat filmeaza, fa poze, imortalizeaza momentele; sunt alaturi de suferinta ta… Eu am incercat socializarea pisicii timp de 1 an si am ajuns la concluzia ca este o pisica anti-orice vietate asa ca am abandonat ideea si m-am resemnat. La tine nu intra in discutie abandonul asa ca discutam doar de resemnare. Stiu ca pentru tine nu e distractiv deocamdata dar cand reveniti la formula initiala o sa-ti amintesti zambind de razboi…sper. Uite, Tisa e catarata pe laptopul meu, iti transmite si ea energie pozitiva, nervi de otel, rabdare, putere de decizie si mai ales estomparea simturilor!
@tonymichael – exact! :)))
@ rebecca – am facut deja filmulete si poze.
nu e foarte nostim, dar incerc sa vad partea buna a lucrurilor. sunt deja julita pe maini (de la lese) si sunt pe punctul de a ridica covorul 😀 – cei cu catei stiu de ce :(((