Sunt nevoita sa-mi recunosc slabiciunea pentru Rushdie. Nu imi mai amintesc exact de unde a pornit totul, din ce moment, de la ce carte, de la ce articol. Poate ca l-am vazut in Sex and the City. Nu stiu! Cert e ca imi place.
Probabil paradoxal, nu ma pot lauda ca i-am citit toate cartile. Nu, nu! Doar 6. Doar.
Ce m-a cucerit la Rushdie? Limbajul, vraja, furia, violenta. Acele fraze nesfarsite din Copiii de la miezul noptii sau Pamantul de sub talpile ei. Carti atat de incarcate de misticism si de mitologie! Cand le citesti stii ca ai in maini carti deosebite!
Iar Haroun si marea de povesti (spr ca acesta este titlul agreat in limba romana) este probabil cea mai frumoasa poveste pe care am citit-o. Mi-as fi dorit aceasta poveste cand eram copil.
Shalimar clovnul este ultimul roman scris de Rushdie. Laudat si criticat in egala masura. Intr-adevar se pare ca Rushdie a renuntat la misticismul ce l-a consacrat, desi mai sunt pastrate teme deja traditionale pentru el: India, Casmir, dragoste, razbunare, moarte si nelipsitul sambure de violenta in jurul caruia se dezvolta intreaga poveste. De aceasta data violenta pare ca a cuprins intreaga lume rushdiana.
Un triunghi in egala masura al iubirii si al urii, se formeaza intre cele trei culturi: ebraica, hindusa si musulmana. Si cu toate ca Shalimar (clovnul) este un vechi activist intr-o miscare extremista musulmana, se subliniaza faptul ca crima este una pasionala, si nu un act terorist. Greu de crezut mai ales dupa asediul la care este supus Rushdie! dar hai sa-l credem pe cuvant si sa nu privim aceasta iubire din prisma terorismului si a urii nestinse fata de lumea occidentala ci din prisma iubirii (cam natange a clovnului) pentru personajul feminin ce intruchipeaza insasi lumea a treia.
Un alt element distinctiv al romanului este – nu-mi vine sa cred! – folosirea de catre Rushdie a unor propozitii scurte!!! Pentru mine, sarman cititor subjugat de farmecul frazelor fara sfarsit din romanele mai vechi, aceste propozitii mult prea scurte (pentru Rushdie) m-au intristat si m-au facut sa ma intreb daca nu cumva a obosit, daca nu cumva si-a pierdut verva.
Cand am inceput sa citesc cartea – pe langa bucuria data de faptul ca incep o carte noua si inca una de Rushdie – am fost fericita sa constant ca acest roman a fot tradus de Dana Craciun.
La fel cum m-am bucurat si pentru Cristina Cheveresan (a tradus Cartea Aleanului de Leonard Cohen), ma bucur ca inca unul dintre tinerii mei (fosti) profesori au tradus o lucrare de exceptie. Felicitari!

* Am adaugat si coperta editiei in limba engleza pentru ca mi se pare o alegere mult mai inspirata. Revolta lui Shalimar se concretizeaza in primul rand impotriva statutului sau de clovn, impotriva existentei sale inchinate amuzarii oamenilor prin defilarea pe o sfoara subtire. Cand se rupe vraja, iese la iveala adevaratul Shalimar Clovnul:
“ …adevaratul cosmar incepe cand te trezesti, cu barbatii din teancuri care isi acund fetele, ca sa nu stii cum ii cheama, si femeile calau, care sunt mai rele decat barbatii, si oamenii facuti din sarma ghimpata si oamenii facuti din electricitate, ale caror maini ti-ar arde coaiele daca le-ar apuca, si oamenii facuti din gloante si oamenii facuti din minciuni si toti ceilalti,cu totii sunt aici ca sa faca ceva important,si anume sa ne futa pana crapam.”