,
Autor – Jodi Picoult
Editura – WILLIAM MORROW NEW YORK
An – 1999
Numar pagini – 333
abandonat* slab* mediocru* mediu* bun* foarte bun* excelent* capodopera
Prima linie – There was nothing left to say. He covered her body with his, and as she put her arms around him she could picture him in all his incarnations: age five, and still blond; age eleven, sprouting; age thirteen, with the hands of a man. The moon rolled, sloe-eyed in the night sky; and she breathed in the scent of his skin. „I love you,” she said.
Ultima linie – Whether it had always been that way, or if years had erased whatever was written, he did not know. Chris tucked the note in the pocket of his shorts and turned away from Emily’s house, thinking that maybe it really didn’t matter one way or the other.
Citisem deja de mai bine de un an My Sister’s Keeper (cel dupa care s-a si facut un film – cu Cameron Diaz) si inca tineam minte senzatia dureroasa data de subiectul cartii. Nici nu mai retineam daca a fost o carte buna sau proasta, daca a fost bine scrisa sau nu, dar ideile aduse in discutie erau inca acolo in mintea mea, aproape facandu-ma sa imi fie teama si de gandul de a analiza un asemenea subiect.
Si aceasta este calitatea de scriitor al lui Jodi Picoult: capacitatea de a da glas acelor subiecte care ingrozesc si la care refuzam sa ne gandim.
Daca in My Sister’s Keeper descoperim o fetita conceputa in epubreta doar pentru a fi donatorul ideal surorii ei mai mari bolnave de leucemie, nici The Pact nu se dezminte si aduce in discutie un alt episod de neconceput pentru parinti: pactul sinucigas al copilului.
Cand devin vecini, cele doua familii tinere – Harte si Gold asteapta cu bucurie venirea pe lume a primului lor nascut. Femeile trec impreuna prin greutatile sarcinii, isi tin una alteia mana in timpul nasterii si astfel se leaga intre ele o prietenie puternica. Cei doi copii – Chris si Emily – cresc impreuna, nedespartiti, iar atunci cand se indragostesc unul de altul, nu numai ca nu e nimeni srprins, ba mai mult parintii se bucura.
Dar cand parintii sunt chemati intr-o noapte la urgente pentru a o gasi pe Emily moarta si pe Chris ranit, cosmarul abia incepe. Incet, iese la iveala intelegerea dintre cei doi adolescenti si pactul lor sinistru de a se sinucide impreuna. Dar cum Chris este inca in viata, pactul devine o posibila crma.
De aici porneste un proces care aminteste foarte mult de procesul din My Sister’s Keeper. Astfel acesta pare un instrument pentru Picoult pentru a putea dezbate si analiza problema ridicata.
Pentru ca nu vorbim doar de pactul sinucigas, ci si de unul al iubirii, al prieteniei sau al increderii. Pentru ca o data cu dezvoltarea situatiei totul pare sa se destrame si sa isi piarda sensul si siguranta.
Si apoi cum poti privi in ochi mama celui care ti-a omorat fiica?
Si cum sa-ti gasesti cuvintele sa-i spui prietenului tau de o viata ca iti pare rau ca tocmai copilul tau i-a omorat copilul?
Asa-i ca nu sunt ganduri comode?
Ei bine, tocmai acesta este farmecul lui Picoult – aceasta incomoditate a ideilor. Nu este o mare scriitoare, dar cu siguranta este o femeie care stie sa puna intrebari.