Am vanat de ceva vreme cartea asta. Surprinzator, nu o gaseam nicaieri in librarii desi este ultima din programul PETRILA – PERIFERIA CULTURALA EUROPEANA, iar celelalte trei le cumparasem fara probleme (si despre care deja v-am povestit):

1 Antologia poeziei romanesti la zid
2 Frumosul din Petrila adormita
3 Petrila unter alles!

Am stiu eu de ce am cautat atat de mult acest ultim volum si nu m-a dezamagit – este cel care m-a uns la suflet, pana in cele mai ascunse cotloane cu funinginea unsuroasa care acopera colonia, Colonia Bratianu sau Lonea.

Iar daca aceste denumiri nu va spun nimic, va spun eu ce inseamna pentru mine: satul bunicilor, satul in care am crescut. Locul tuturor amintirilor duioase ale copilariei.

Ion Barbu – celebru deja pentru aceste proiecte, care a dat un interviu foarte interesant pe bookblog.ro colegului meu Silviu – a ales ca descriere a acestui loc un text semnat de Geo Bogza (“Oameni si carbuni in Valea Jiului“):

Alaturi de frumusetea muntilor si de munca grea a minerilor, cea de-a treia realitate, care caracterizeaza Valea Jiului si nu poate fi uitata, este tristetea coloniilor. Asa cum muntii sunt frumosi in mod superlativ, iar munca minerilor atinge ultima limita a sfortarilor umane, coloniile sunt triste, in cel mai acut grad de tristete. Nimic nu poate fi mai trist pe fata pamantului. Oricat ai fi de pregatit, din cele auzite si universal stiute, intalnirea cu coloniile de mineri e zguduitoare, abia ea reusind sa dezvalui, intr-o imagine ce nu poate fi inchipuita, adevarata si cruda lor realitate…

Iar I.D. Sirbu adauga si el detalii intime acestei descrieri:

Nu am avut ograda, pamant, proprietate: dar am avut curte, o casa, o gradina. Petrila nu era nici sat, nici oras, nici comuna: era colonie. Problemele ei sociale mi-au tinut loc de peisaj si folclor, mina a fost tarina, accidentele si grevele erau marile evenimente istorice ale vietii noastre (…) Se citea enorm in colonie, se canta seara. (Jurnalul unui jurnalist fara jurnal)

Cartea este insotita si de un CD care va poate oferi si experienta media de a urmari toate pozele pe un fond muzical aparte.

show_751a54b6d9b743(448, 46);

Mircea Tiberian – Pe dealul placintelor
Asculta mai multe audio Blog »

Si eu inca tot as mai povesti despre poezii, despre imagini, despre acasa, despre cum e sa iti vezi ulitele copilariei intr-o carte de poezii, despre emotie, bucurie, tristete si consternarea continua “doamne ce noroi mai era!”
Poate ma insel sau poate mi se pare din cauza timpului si distantei, dar am impresia ca as recunoaste o poza facuta in colonie indiferent daca as cunoaste casa sau nu. Privind fotografiile am simtit aerul taios, mirosul de carbune si am recunoscut pamantul negru.
Stiu ca asta nu va convinge pe voi – strainii de acele locuri – sa cumparati cartea (sau cartile). Eu as spune ca nici un om care provine de acolo nu are dreptul sa nu aiba aceste carti in biblioteca.
Iar pentru ceilalti, va propun sa cumparati cartile pentru a citi unul dintre cele mai curajoase initiative culturale romanesti. Poezia adusa pana in subpamantul petrilean este un eveniment ce merita toata atentia noastra.
Volumul de fata este imbogatit de poemele lui Cezar Baltag, Emil Brumaru, Leo Butnaru, Mircea Cartarescu, Florin Iaru, Nora Iuga, Cezar Ivanescu, Mariana Marin, Cristian Popescu, Dan Stanciu, Al. O. Teodoreanu, Romulus Vulpescu si multi altii.
Printre fotografii care au contribuit la acest volum, l-am regasit cu nostalgie si pe Mihai Barbu
– profesorul meu de literatura universala din liceu 🙂