Cand o privesc pe Natalia construiesc tot felul de scenarii despre etapele care urmeaza pentru noi. Si una dintre cele mai mari temeri ale mele este scoala si sistemul de invatamant.
Visez timid la homeschooling si unschooling. Nu cred ca va fi posibila o astfel de cale si ma pregatesc pentru o dublare a sistemului traditional cu sesiuni de unschooling acasa.
Si privesc in urma si ma intreb ce m-a invatat pe mine scoala. Un raspuns greu si riscant. As zice nimic, dar multe dintre reflexele mele se trag din anii de scoala. Si totusi am invatat, dar ce?
Nu mai retin nimic. Mormane de carti, de cursuri, literatura, poezii, istorie. Daca nu ar exista in casa cartile in format fizic, as putea jura ca nici macar nu am auzit vreodata de ele. Si sa nu ma intrebati de ani de domnie- NIMIC!
In facultate, unul dintre profesorii nostri (nu mai stiu care, ironia!), ne spunea ca ei ne construiesc oasele. Si toata viata ne vom stradui sa punem carnea pe acest schelet.
Am invatat sa lucrez singura – competivitatea in scoala romaneasca este una atat de acerba incat cred ca asta devine trasatura nationala
Am invatat sa ma organizez – volumul stupid de mare de informatie se cerea structurat
Am invatat sa ma indoiesc – datorita inutilelor manuale alternative cu informatii contradictorii; datorita mult prea numeroaselor „culegeri de comentarii” unde fiecare se dadea in voie cu parerea despre „ce vroia sa spuna poetul”
….dar cel mai important:
Am invatat sa cercetez – pentru ca fiecare informatie de care ma indoiam ma impingea spre alte ore de studiu pentru a gasi o explicatie care sa fie credibila si logica pentru mine.
Ce imi dorec pentru Natalia?
Sa poata invata in voie. Fara constrangeri. Sa aiba sete de cunoastere si sa nu fie indopata cu informatii aiurea. Mi-as dori sa invete jucandu-se si sa iubeasca sa afle – sa iubeasca sunetul cartilor si chiar si sunetul tastelor (sa nu ocolim viitorul) scotocind internetul. Imi doresc ca totul sa vina firesc, sa nu fie fortata, bruscata, speriata.
Ce este unschooling?
Problema e ca nu suntem destui parinti care ne dorim asa ceva…
Ama draga, eu cred ca orice experienta, buna sau rea, ne lasa cu ceva, in final, drept castig. 🙂
Asa ca am considerat ca scoala romaneasca mi-a lasat:
– necesitatea de a fi selectiva
– bucuria de a impartasi ceea ce stiu (dascalii extraordinari pe care i-am avut – aia putini care au fost)
– oportunitatea de a afla din surse competente si clar specializate (in opozitie cu un parinte care, oricat de documentat, nu se poate pricepe la fel de bine la orice domeniu)
Pentru toate astea sunt recunoscatoare. Restul … am ales sa le pun pe lista de "neimportante". 😛
Ama, in ultima vreme se vorbeste cam mult de homeschoolingul asta si cred ca incepem sa exageram pe subiect, asa cum, de altfel, se exagereaza pe toate subiectele care tin de educatia si cresterea copiilor. Eu cred ca daca nu-ti trimiti copilul la scoala sa ia note, ci sa invete, totul va fi ok. La noi exista o presiune foarte mare sa performezi, sa fii cel mai bun, sa iei notele cele ma mari ca sa intri la cel mai bun liceu, la cea mai buna facultate, sa fii primul la olimpiada etc incat copilul nu mai are timp sa vada unde e frumusetea scolii. La noi copiii sunt invatati ca trebuie sa stea in banca lor, sa nu comenteze, sa nu contrazica profesorul (Doamne fereste!) si o sa fie bine. Nu li se stimuleaza creativitatea si gandirea deloc, dar pe de alta parte nici nu este incurajat de acasa s-o faca. De acasa li se spune sa ia note mari, sa-si vada de treaba lor si sa nu faca probleme. Cred ca schimbarea sistemului de invatamant ar trebui sa inceapa si invers, nu numai de la profesor la elev, ci si de la elev la profesor.
Eu am invatat sa-mi fie frica, sa-mi fie rusine, dar toate aceste angoase le-am putut scoate, ca petele de grasime, cu ajutorul caracterelor. Am intalnit caractere, m-am imprastiat prin diverse contexte, m-am agatat de cuvinte si povesti.
Scoala noastra, a timpului nostru mi-a bagat frica in oase, ceva ce nu-i doresc Marei mele sau Nataliei, dar tot in aceeasi scoala am reusit, cu ajutorul unui procent mic de profesori, sa-mi simt pe alocuri minunea care sunt.
Diana – http://en.wikipedia.org/wiki/Unschooling 🙂
Raluca – mai e cale lunga pana acolo 🙁
Alina – da, marele minus al HS este ca nu te poti pricepe la toate 😀 dar cum spui tu – e nevoie sa vedem partea buna a lucrurilor, iar eu acum voi considera ca stiu ce nu e ok si voi incerca sa repar acasa 🙂
Laura – eu cochetam cu HS cu mult inainte de a avea copil sau de a fi interesata de subiecte "mamicesti" Nu stiu sigur daca imi place ideea ptr ea in sine sau ca reactie la scoala romaneasca. Si apropo de ce ziceai tu, imi mai vine in minte o caricatura- te tagguiesc pe FB 😀
Paula si poate putin de tot sper ca acei dascali sa poata schimba ceva. Sau sa existe o alternativa pana cresc fetele noastre 🙂