Din dorinta de a-mi mai diversifica un pic lecturile, am ales o carte a carui titlu deja ii da de gol subiectul si metoda de abordare. O carte strabatuta de melancolia pierderii, de inutila varsare de sange a unui razboi fara temei, nu putea fi scrisa decat in limbajul patetic adoptat de Panis.
Cartea se concetreaza asupra tensionatului moment din vara anului 1940, cand printr-un ultimatum, rusii au cerut evacuarea Basarabiei in 48 de ore. Timpul, si asa scurt, a fost injumatatit de atacurile armatei ruse asupra convoaielor de basarabeni. Fuga spre Romania a devenit o cursa sangeroasa, dezumanizanta, cu mult prea putine sanse de reusita. Cartea se concentreaza asupra ultimului tren ce trece granita, tren dupa care este lasata sa cada bariera ce va transforma Prutul in granita.
Folosind impactul si puterea emotionala data de cazurile particulare, Panis urmareste destinul unei familii, alegoric despartita si ea, ca si tara, de noua granita. Pierderea uneia dintre fetitele surdo-mute, dincolo de granita, si fuga disperata si sinucigasa a tatalui dupa ea reprezinta punctul de pornire dupa care este construit intreg romanul. Atitudinea autorului fata de rusi este evidenta pe tot parcursul romanului, antipatia fiind atent construita inca de la momentul nuntii celor 1000 de perechi basarabene.
Probabil ca in majoritatea romanelor istorice care se concentreaza pe un eveniment, personajele sunt neglijate si slab conturate. Alternanta dintre trecut si prezent, intre politic si sentimental, se face cu o rapiditate ridicata care nu permite o constructie temeinica a caracterelor. De asemenea, incercarea de a construi suspansul esueaza prin amanarea prea indelungata a momentului dezvaluirii identitatii unuia dintre personajele centrale.
Recomand ca aceasta carte sa fie totusi privita ca o poveste. Din doua motive. In primul rand pentru ca este, pana la urma, o istorisire a unui moment dramatic din istoria noastra. Si trebuie privita ca o poveste, ca apoi sa nu se riste sa degenereze in judecati sau atitudini nationaliste extremiste. In al doilea rand, pentru ca si este scrisa la nivel de poveste.
*recenzie aparuta si pe bookblog