M-a oprit pe scara blocului si mi-a soptit complice:
„Vin sa ma ia! Au venit fratii mei, cu jeepurile, sa ma ia!”

I-am zambit bucuroasa de evadarea ei. Ies din bloc, in afara de forduletul meu, nicio masina in zona. Mi s-a strans inima pentru ea.

Ma intorc seara acasa si dau sa parchez in fata scarii. Brusc sare la masina, imi bate in geam si imi cere sa dau cu spatele ca vin fratii ei cu jeepurile sa o ia si nu au loc sa parcheze.
Cuminte, dau cu spatele si las loc in fata scarii sa parcheze si tirul.

Intru in bloc si o vad cum coboara in fuga pe scari: „I-ai vazut? I-ai vazut? Au venit!”. Mi-a inghetat un moment sangele, m-am uitat in spate, dar in parcare nu era decat masina mea. Am zambit infricosata si am fugit in casa.

Peste cateva ore am coborat cu Aldo la plimbare.
Era plin de saci cu lucrurile ei si ea matura strada plina de cioburi. Parea ca au fost sparte zeci de sticle si borcane in mijlocul drumului. L-am luat pe Aldo in brate sa nu isi taie pernutele si am trecut strada ascultand cum scrasnesc cioburile sub rotile masinilor care treceau si sub adidasii mei.

Numai sa nu confunde masina mea cu jeepurile mult asteptate si sa-si verse furia pe ea…