De cand am avut cartea in partea dreapta a paginii, la sectiunea „Acum citesc” am primit mai multe comentarii off-topic unde cititorii fie isi exprimau nerabdarea sa imi spun parerea despre roman, fie sa spun daca imi place romanul. Ei bine, nu prea! 🙂

Pentru cei care nu stiu despre ce e vorba, pot rezuma romanul foarte simplu: intr-o lume imaginara se intalneste Breuer cu Nietzsche si se converseaza despre subiecte fierbinti ale nasterii psihoanalizei moderne si respectiv a filozofiei moderne.
Cu toate ca am tot respectul fata de activitatea profesionala a autorului, Yalom nu stapaneste la fel de bine domeniul literar. Constructia romanului lasa foarte mult de dorit, dezvoltarea actiunii este atat de inceata si de molcoma incat iti trebuie foarte multa rabdare sa nu te dai batut si sa treci la o alta lectura. Desi se simte un efort evident in a construi fiecare episod, ele sunt fragmentate si atat de diferite structural incat par sa faca parte din romane diferite.

Fragmentele care atrag cel mai mult atentia sunt episoadele in care cei doi poarta dialoguri despre principiile psihanalizei sau pur si simplu despre viata, curajul de a fi liber si moarte.
Am depistat ca s-a facut si un film si am gasit chiar si partea care m-a incantat si m-a dezamagit cel mai mult – m-a incantat pentru curaj, pentru gura de aer proaspat, de inconstienta admirabila si m-a dezamagit in cele din urma nu numai pentru finalizarea ieftina, ci mai ales prin solutionarea mult mai facila a unei crize reale.

Pentru a va face o idee, aceasta este cea mai intensa parte a romanului – punctul culminant. Daca aveti rabdare va invit sa incercati si romanul: poate va prinde intr-un moment favorabil.