Parca ieri ramaneam cateva ore singuri, doar noi doi, cat timp Natalia era la gradinita si mai apoi la scoala. Dar din toamna, si Robert a inceput gradinita si nu s-a mai intamplat sa fim acasa doar noi doi.
Daca in acele ore se juca foarte bine singur, am observat ca si acum are momente in care se retrage ocazional si pentru putina joaca solitara.

Se intelege tare bine cu Natalia si au jocuri foarte complexe impreuna. Inventeaza tot soiul de scenarii si personaje, colaboreaza si interpreteaza roluri. Totusi, din cand in cand, amandoi isi gasesc separat preocupari. Cum Natalia a inceput sa se retraga sa citeasca (nu imi vine sa cred ca am scris fraza asta! 🙂 ), si Robert isi gaseste linistea in jocurile sau activitatile pe care el si le construieste.

 

Zilele acestea l-am surprins, de exemplu, jucandu-se pe pervazul din bucatarie, unde isi adusese cateva masinute. Vorbea cu ele, iar ele vorbeau cu el, intr-un joc plin de imaginatie. Ii mai distragea atentia cate o pasare venita in curte, mai ales ca de la o vreme am inceput sa le invatam si sa le deosebim – vorbesc la plural pentru ca si eu invat cot la cot cu ei!



O alta activitate care ii face mare placere este desenatul – decupatul – lipitul.
Nu le pun intamplator cu liniuta intre ele: de cate ori se apuca singur de un „proiect”, mereu sunt incluse toate trei! 🙂

Copiii au la dispozitie mereu creioanele (atat cuburi, cerate, cat si normale si carioci, dar acestea din urma sunt cele mai putin folosite), foarfeci si lipici, astfel incat, de cate ori le vine o idee, o pot pune in aplicare fara sa imi ceara mie cele necesare.

Robert nu da semne sa fie pasionat de colorat/desenat. Desenul la el este doar schitat, dar ma bucur sa vad ca incepe sa deseneze deliberat – adica au inceput sa apara in desenul lui oamenii si nelipsitele masini.

 

Dupa ce bifeaza rapid partea de desen, urmeaza partea care pare sa il pasioneze mult mai mult: decuparea foii si lipirea bucatilor inapoi pe foaie.
Iar in joaca lui isi exerseaza o multime de abilitati de motricitate fina: de la modul diferit in care tine creionul sau cubul, la taiatul cu foarfeca si apoi, partea cea mai migaloasa, adunarea bucatelelor de hartie si relipirea lor in diferite modele.
De exemplu, zilele trecute a incercat sa lipeasca pe masina desenata o bucatica miiiiica de hartie cu cercurile de la Audi (masinile sunt pasiunea lui, e clar!).

 

Ma fascineaza sa le observ aceasta joaca independenta. Desi facem adeseori si activitati ghidate, incerc sa le ofer cat mai mult spatiu si timp pentru aceste activitati libere, in care sa isi duca la bun sfarsit ideile si in care sa isi foloseasca liberi si neingraditi imaginatia.
Pentru mine este absolut magic sa stau si sa ii urmaresc.