Nu mai pot spune ca sunt straina de scriitura lui Coetzee – in ultimele luni i-am citit 6 romane – si cu cat citeam mai multe romane semnate de el, cu atat deveneam mai curioasa sa citesc Disgrace – probabil cel mai apreciat roman al sau.

De la primul rand Disgrace mi-a atras atentia: profesorul universitar David Lurie, de 52 de ani, marturiseste ca si-a rezolvat problema necesitatilor sexuale.

David ne ajuta apoi sa patrundem in viata lui de profesor de ocazie, neadaptat si singuratic. Pentru ca rar am intalnit un narator mai iscusit si mai rabdator.

In timpul regimului Mandela, David devine o victima a restructualizarii invatamantului si ajunge din profesor de literatura, profesor de stiintele comunicarii. Nimic nou as zice – si mediul nostru universitar este sufocat de astfel de profesori de „ocazie”, care ajung sa predea cele mai fanteziste materii.

Este de inteles si de ce David isi pierde interesul in meseria sa, orele sale sunt seci si lipsite de interes – din partea sa si a elevilor sai. Totusi ceva ii atrage atentia: o tanara studenta!

Relatia cu aceasta fata (care desi are 20 de ani, este descrisa de David ca avand corpul unei copile de 12 ani) este de un erotism induiesator. Cu toata tenta sa pedofilica, atractia lui David pentru studenta sa are ceva din inocenta animalica a instinctului sexual si din tandretea unui barbat ce isi constientizeaza varsta si decaderea fata de carnea tanara a amantei.

Daca credeti ca tocmai v-am sufocat de spoilere si v-am povestit intreg romanul, va inselati amarnic. Romanul incepe abia cand relatia lui David este descoperita, el este supus unei rusini publice, este destituit si judecat de un consiliu conservator din cadrul universitatii. Pentru ca in acel moment David hotareste sa paraseasca Cape Town si sa se refugieze la tara, la ferma fiicei sale Lucy.

Lucy locuieste intr-o ferma izolata si se ocupa cu ceea ce pare a fi o pensiune pentru caini, dar si salvarea unor animale abandonate. Relatia lui David cu Lucy atinge dimensiuni greu de descris. David isi contempla fiica si este coplesit de doua ganduri:

* in primul rand este surprins de implinirea ei ca femeie, de sanatatea robusta a corpului ei, de imaginea de femeie de la tara – simpla si calda – si de ideea ca acest corp prefera placerea oferita de femei si a renegat barbatul;

* in al doilea rand, pentru profesorul universitar, viata simpla a lui Lucy este privita ca o decadere: tatal isi dorea pentru fiica sa o cariera si aceasta intoarcere la simplitatea taraneasca o priveste ca pe o rusine si decadere.

Dar pentru cei doi rusinea si decaderea nu se opreste aici: un atac si un viol il arunca pe David intr-o prapastie a dizgratiei mult mai adanca decat cea in care a cazul Michael K.

David abia acum ajunge sa inteleaga Africa post-apartheid. Abia acum realizeaza ca schimbarile politice nu pot modifica miezul putred al tarii si ca nu modifica existenta fiecarui individ in parte. Africa in care David patrunde ramane salbatica si neatinsa de justitia moderna.

Aici fiica sa – progenitura unui sistem justitiar dezvoltat si care asigura apararea drepturilor fiecarui individ – accepta abuzul ca pe un tribut pe care trebuie sa-l plateasca si isi negociaza casatoria cu o capetenie locala pentru a-si asigura linistea.

Pentru Lucy viata trebuie inceputa mereu de jos, fara a te folosi de un avantaj care nu este al tau. Ea isi doreste o viata de caine. La fel ca si cei din padocurile ei, cainii ei, aparatorii ei ratati.