Copil cuminte

Mi s-a spus adeseori o fraza care ma scoate din minti: „Ah, dar tu ai copil cuminte, de aia ai vreme de toate!”

 Unde „copil cuminte” este copilul de care eu nu ma plang cum aud atat de des printre mamici sau copilul care plange isteric si neconsolat, iar „vreme de toate” este alaptatul, adormitul in brate si la 17 luni sau tinutul in brate ori de cate ori doresti.

 Nu imi place in sine termenul de „copil cuminte”, cu atat mai putin nu as aplica o asemenea eticheta in ceea ce te priveste.

Tu esti un copil liber.
Sau macar asa sper ca am reusit sa te cresc pana acum.

Tu esti un copil care s-a ridicat singur cand a cazut. Un copil care a invatat sa mearga singur – fara rotobil, fara ajutorul nimanui sa te sustina. Un copil care a fost alaptat la cerere. Purtat la cerere. Un copil care a mancat oricat, oricum. Un copil care se urca si coboara singur de la masa. Un copil care a putut striga si vorbi liber, fara maini puse peste gura. Un copil care a avut voie sa mangaie animale si sa se murdareasca.

Eu nu ma plang de tine pentru ca nimic din ceea ce faci tu nu mi se pare obraznicie sau „ne-cumintenie”.

Sa luam de exemplu gustarea de fructe de azi – struguri. Luai boaba cu boaba, spargeai cu zgomot boabele, storceai miezul si aruncai jos pielita 🙂
Ma plang eu de cate ori sterg pe jos dupa tine? Nu! 🙂

Sau sa luam urmatorul exemplu – organizare si reorganizarea condimentelor din bucatarie. Ma plang eu cand spargi o sticluta sau asa bine imi pui cate un recipient ca nu il gasesc fix cand am nevoie de el? Nu! Mai ales cand razi asa cu pofta la mine si este atat de clar ca aceasta activitate este de o imensa importanta.pentru tine! 🙂

 a se citi mesajul de pe tricou :)))

Acceptand termenul de „cuminte” as putea spune ca esti cuminte pentru ca si doar atunci cand faci ce vrei. Lipsa interdictiei nu a insemnat rasfat, ci potolirea curiozitatii.

 Si chiar nu intorci mereu casa cu fundul in sus, te mai folosesti si de jucariile tale pentru a te distra :))

Cubuletul meu drag, viata cu tine este cea mai frumoasa aventura pentru mine. Felul in care mananci ca un harciog (iti umpli gurita pana obrajii stau sa plesneasca si apoi incepi sa mesteci incet si tacticos), felul in care casti gura dupa fiecare lingurita de ciorba (ti-am zis ca nu e compliment mai frumos pentru mine decat pofta cu care papi din mancarea gatita de mine?), felul in care fugi la mine sa te sterg pe palmute cand te murdaresti, cum spui „Alo” la telefon cand vorbesti cu bunicii, cum faci ponci-ponci in orice lichid, cum te sapunesti pe burtica….

….iar pisica se pare ca a decis sa ramana cu noi…. o fi frumoasa rau viata noastra, cubulet, de aia! 🙂