August torid si sufocant. Suparari marunte, seceta si mult praf, miros intoxicant de ambrozie. Multa inghetata. Primul cuvant: „Tata”. Creioane colorate. Natalia imi spune: „Mama, mie tare imi place sa stau cu tine.” (si acest „imi place sa stau cu tine” ma emotioneaza mai tare si decat „te iubesc, mami”). Casuta din povesti la noi in curte. Dimineti racoroase si cafeaua bauta in curte.
Sunt zile in care ma simt coplesita. De bucurie. De privirile din ochii lor, de zambete stirbe si mozolite de fructe dulci de vara tarzie.
Nici nu mai stiu cum am ajuns aici. In casa aceasta, in viata aceasta, cu aceste manute intinzandu-se spre mine, cu pupicii zgomotosi si bubitele imaginare. Parca nici nu am existat inaintea lor. Cine eram? Eram?
Azi sunt aici. Azi sunt mama lor.