Banuiesc ca dupa ce citesti Memoriile unei gheise si auzi ca autorul a fost dat in judecata de sursa de inspiratie si ca aceasta a scris o carte despre adevarata viata de gheisa, curiozitatea este suficient de mare pentru a te determina sa citesti si aceasta carte.
Daca te astepti sa gasesti o carte asemanatoare cu cea a lui Golden, vei avea o mare dezamagire. Pentru ca sunt doua carti scrise in doua registre diferite, avand in spate mari diferente culturale si de mentalitate, pe langa subiectivitatea evidenta a celei de a doua.
Golden scrie o poveste romantata, americanizata, cu personaje negative bine definite si cu carateristici de basm (sora/mama vitrega) si cu un deznodamand demn de orice poveste a copilariei – printul salveaza eroina si traiesc fericiti pana la adanci batraneti.
Povestea spusa de Mineko este una reala. Dar cam aici i se sfarsesc si aspectele pozitive.
Din pacate romanul este scris mai degraba ca o dare de seama, cu un proces verbal scris intr-o sordida sectie de politie pentru a-si apara onoarea. Lipseste cu desavarsire orice fluiditate, orice aspect ce ar aduce a literatura.
Dar daca punem deoparte acest aspect si decidem sa citim cartea pentru valoarea sa informativa, obtinem intr-adevar ceea ce dorim. Romanul abunda de informatii tehnice despre viata de geisha. Aflam cele mai intime si necunoscute aspecte ale vietii de gheisa, fiind ele detalii de importanta politica sau simple detalii despre toaleta lor complicata.
Descoperim insa o noua gheisa.
Daca gheisa lui Arthur Golden se potrivea unui destin de Cenusareasa, un personaj pozitiv prin excelenta, evoluand de la crunta saracie si umilinta la cele mai inalte trepte ale recunoasterii sociale, gheisa Mineko are un destin favorabil inca de la inceput.
Astfel ea da de gol pe tot parcursul romanului o fetita rasfatata si autoritara. Bineinteles ca ne asteptam ca romanul sa fie unul subiectiv, dar atitudinea de superioritate aroganta a lui Mineko (poate explicabila din punct de vedere cultural) o transforma intr-un narator in care nu putem avea deloc incredere.
De prea multe ori pe parcursul romanului am simtit ca povestile lui Mineko sunt mai degraba de bravada si nu strabate spre noi nici o traire reala.
Adevarata viata de gheisa nu este o capodopera si nici macar nu poate avea importanta istorica a unei bibliografii sincere. Este un roman parca scris la nervi si in ciuda, de citit doar pentru a intra in labirintica minte a unei gheise, agatata mereu intre mandrie, frumusete, arta si aparente.
* va recomand o minunata galerie de gheise – aici.
Exact asa mi s-a parut si mie.
Deloc literar si destul de arogant. Dar e ok ca avem si varianta adevarata a povestii.
Cred ca n-a inteles ca Golden cauta doar sa se inspire si avea nevoie de cea mai buna muza. Mie personal, Memoriile unei gheise, mi-e placut foarte mult si cartea lui Mineko n-a reusit sa ii stirbeasca importanta pentru mine.
@Tomata – sa stii ca nici mie. desi nu m-a dat pe spate Memoriile, le recomand oricand si nu se compara cu Mineko dpdv literar
Eu am citit cartea lui Mineko,mi se pare fantastica,doarece acolo se scrie ce inseamna adevarata viata de gheisa,nu ce intelesesem din Memoriile unei gheise ca este o prostituata.
Va recomand cu mare placere cartea lui Mineko.Este cu siguranta mai buna decat Memoriile unei gheise.
poate suna aroganta, dar noi cei din afara nu realizam ca intr-adevar, in mediul respectiv, a fost ceea se numeste aici "superstar". pe mine personal m-au interesat mai putin aspectele universale ale vietii ei (cum descrie caracterul oamenilor etc.), si mai mult aspectele strict legate ce-nseamna sa fii geiko in kyoto-ul de secol 20. nu e un roman propriu-zis, si desigur, abundenta de termeni intraductibili si detalii seci il fac de-a dreptul plictisitor pentru cititorul nevinovat care cauta o lectura antrenanta, atras fiind de exotismul aparent al temei, nebanuindu-i realitatea absolut prozaica. dar pentru oamenii care studiaza japonia serios, e o mina de aur, pentru ca face exact ce-si si propune – combate conceptiile gresite cu informatii concrete si clare.
Mie mi-au placut ambele… Iar in legatura cu lipsa fluiditatii scrierii continutului cartii lui Mineko, eu una nu am avut timp sa o observ datorita cantitatii abundente de informatii…