Wolfy and the Strudelbakers este genul de carte la care te atrage titlul – mai ales atunci cand nu esti pus la punct cu cartile nominalizate la diferite premii de peste hotare.

Si este si unul dintre cazurile cand titlul se ridica la nivelul asteptarilor, cand nu dezamageste si ilustreaza in mod realist ceea ce te asteapta citind cartea.

Am citit numeroase carti a caror tema este situatia minoritatilor in Marea Britanie si ce se afla dincolo de titulatura ambitioasa de melting pot. Dar aceste carti (fatalitate sau nu) se refereau mai ales la nationalitati orientale (doar se stie slabiciunea mea pentru Salman Rushdie si Hanif Kureishi) si prezentau drama adaptarii (mai ales culturale) la noua societate.

De aceasta data se schimba un pic registrul, calatorim putin in timp – in anul 1937 – si patrundem intr-o comunitate la fel de controversata: evreii din timpul celui de al doilea razboi mondial.

Wolfy este un copil care isi incepe adolescenta ca refugiat pe strazile Londrei.

Wolfy este un atent observator, un adolescent cu simtul umorului, care reuseste sa prezinte nu doar o imagine realista a traumei celor ce isi parasesc casa pentru a incepe o noua viata intr-o tara straina, dar si o viziune curajoasa a unui copil (usor naiv) asupra absurditatii de a fi „refigee, bloody refigee” si cat de simplu e sa te adaptezi.

Cele mai savuroase pagini ale romanului sunt cele care vorbesc despre reactia celor din jur la obiceiurile traditionale evreiesti – despre „chiulul” lui Wolfy de la ora de sport din motive religioase, despre relatia lui deosebita cu profesorul de religie al scolii, despre uimirea cu care le sunt privite elementele vestimentare traditionale.

Si totusi, dincolo de aceste scene amuzante, patrunde tristetea si nedumerirea de a nu fi acceptat, retinerea de a se accepta venita din ambele parti si puterea unui pusti de a trece dincolo de toate aceste bariere cand vine vorba de ….fotbal si fete! 🙂

Romanul este scris cu mult umor, iar vocea naratorului (a micului Wolfy – care se bucura ca numele lui nu este prea ciudat) te provoaca sa vezi lumea asta complicata cu seninatate si simplitate.