Recunosc ca imi pare rau ca se termina aceasta vacanta de vara! Copiii s-au simtit atat de bine, s-au apropiat atat de mult, si-au creat asa rutine frumoase impreuna, incat nu pot sa nu regret ca ii voi scoate din acest ritm.
La inceputul vacantei, primele zile au fost tare dificile. Erau obositi, epuizati, complet defazati unul de celalalt si mai mereu se certau. Nici vorba sa se joace impreuna! Eram multumita daca puteau sta in aceasi incapere, fiecare cu jocul lui, fara sa se calce pe bataturi.
Apoi, cu mare uimire, am descoperit cum zi dupa zi se apropie tot mai mult. Se sincronizeaza, se descopera.
Treptat-treptat, au devenit nedespartiti si au invatat sa se joace impreuna. Sa isi construiasca o multime de jocuri complexe, de scenarii, sa isi respecte preferintele si sa aiba rabdare unul cu altul.
Robert a devenit mai atent la emotivitatea Nataliei, iar Natalia a inceput sa il includa mai mult pe Robert in jocurile si activitatile ei si sa il invete ceea ce stie si ea. Robert a invatat sa deseneze („Nu asa frumos ca mine, o artista, ci cum desenam si eu la 4 ani!” dupa cum mi-a explicat serioasa Natalia), sa picteze sisa isi scrie numele pe toate foile pe care le deseneaza.
Natalia s-a schimbat mult in aceasta vara.
A devenit mai cocheta, atenta la ce si cum poarta, dimineata petrece timp in oglinda si este pentru prima data atenta la cum ii sta parul.
A invatat singura sa se dea pe role, cu o ambitie si perseverenta uimitoare si si-a petrecut aproape toata vara pe rotile. A invatat sa traga cu arcul. Tot de pe role, desigur.
In restul timpului, si-a petrecut zilele desenand, pictand si citind carti.
O sa imi fie dor de vara asta, dar astept cu nerabdare sa vad ce ne asteapta si in aceasta toamna si in noul an scolar.
