Am ajuns la Billa intr-o dimineata ploioasa. Loc de parcare am gasit abia pe al treilea rand – normal, toti au plecat la cumparaturi cu masinile.

Peste jumatate de ora ies cu cosul de cumparaturi plin si il imping grabita prin ploaie, pana la masina in a carei porbagaj se aflau plasele (reciclate!:)).
Ma acosteaza un tiganus de nici 10 ani, murdar, cu o caciulita de blana indesata pe cap si se ia dupa mine, cu mana intinsa si recitand poezia: “Da si mie un leu! Da si mie un leu!”

Ma uit cu ochii reci la el si il indepartez nervoasa. “Lasa-ma in pace! Hai pleaca! Nu iti dau nimic!!!” Tiganusul nu cedeaza si ma urmareste prin parcare. Eu imping nervoasa cosul si ma uit scrutator dupa un picior de agent de paza care sa ma scape de napasta. Prin ploaia mocaneasca, parcarea era pustie.

La al doilea rand de masini, ma opresc exasperata si il amenint ca o sa chem paza. Copilul ma priveste linistit si repeta ca pe o mantra: “Da si mie un leu, da si mie un leu!”

Cand sunt langa masina si ii piuie alarma a recunoastere, copilul se opreste din inganarea continua si exclama fericit “Vai ce masina draguta aveti! Asa micuta!”

Il sfredelesc cu o privire inghetata si furioasa. In gandul meu imi ziceam ca probabil ma ia de proasta, asa o fi invatat, sa te complimenteze si sa te inmoaie. Imi scot plasele din porbagaj si incep sa indes la repezeala produsele.

Copilul sta tacut langa mine si urmareste cu privirea procedeul prin care fac sa dispara de sub ochii lui toate acele bunatati. In cele din urma nu mai rezist si doar sa scap de el, ii dau punga cu painite calde, luate special sa le savurez cand ajung acasa cu un iaurt.

Copilul ia punga si pleaca. Dupa ce trece de cateva masini se intoarce catre mine striga fericit: “Astea sunt paini intregi! INTREGI!” si sare in sus de bucurie.

Am ramas inmarmurita, in ploaie, cu porbagajul deschis si cu plasele frumos aliniate. Bucuria lui sincera m-a dezarmat total si a fost cea mai groaznica pedeapsa ce puteam sa o primesc. Pentru ca nu stiu cand am incetat sa fiu omul care da. Omul care nu reactioneaza la rugamintea unui copil, ci intoarce capul si trece mai departe.