Viata cu el este o aventura. Nu o aventura cu adrenalina pulsand mereu in vene, ci o aventura plina de caldura si liniste. O aventura de cand deschizi ochii dimineata si pana cand, la ora tarzie in noapte, vine cu tocanit de labute pe parchet si sare in pat langa tine.

Si niciodata nu vine singur. Pentru ca, desi batranel, Aldo este un copil care isi iubeste jucariile. Are o gramada, inghesuite de mine intr-un cos tinut in spatele canapelei din living. Activitate de Sisif naiv pentru ca, ba chiar mai perseverent decat mine, Aldo le scoate sistematic si le aranjeaza pe covor dupa un simt de designer canin foarte dezvoltat.

Jucariile insa sunt scoase pe covor cu scopuri precise. De exemplu, cand ureaza bun venit, mereu aduce o jucarie de plus: fie un ursulet mare cat el (pe care il tareste dupa el), fie un iepuras. Nu am sesizat inca o preferinta sau cui duce ce, dar nu m-ar mira sa existe un scop precis si in asta.

Iepurasul mai sus amintit – balosit cu sarguinta zi de zi – este si jucaria care ne este impinsa in mana cand vrea sa joace Aport! Si cine il intalneste pe Aldo stie un lucru sigur: ii place sa faca aport si ore in sir daca ai avea rabdare cu el.
Dar nici aportul asta nu merge oricum. De exemplu, cand sunt mai multe persoane in camera, duce jucaria pe rand la fiecare. Iti aseaza iepurasul pe genunchi, il impinge cu boticul sa-l potriveasca mai bine, daca pica il ridica si il pune inapoi si daca il ignori te latra cu ochii sclipind.

Ultima descoperire am facut-o cu uimire in legatura cu jucaria de „somn”. Cand locuiam in garsoniera, in harababura dintr-o singura incapere, nu am observat acest detaliu. Dar acum, cand toata ziua stam la parter – unde sunt si jucariile – si doar seara urcam la etaj in dormitor, am putut remarca si acest obicei.

Cand e vorba de ora de culcare, Aldo urca doar cu aceasta jucarie veche in gurita (pozele sunt facute insa in timpul unui somn de amiaza in camera de zi). O pune in pat langa noi, se cuibareste si adoarme. Daca cumva dintr-o neatentie o uita, este in stare sa se trezeasca sa coboare dupa ea. Oricum, dimineata avem mereu jucaria asta in pat langa noi.

Ceea ce este interesant este ca niciodata nu aduce alta jucarie in dormitor. Si dimineata, dupa ce s-a trezit, o aduce inapoi la parter in living. Adica toata operatiunea este facuta cu cap, nu este o activitate haotica.

Ba mai mult, acum cateva seri, am facut un mic test. Am urcat in dormitor si Aldo nu a adus jucaria. La parter deja luminile erau stinse, noi ne pregateam de somn. L-am intrebat in joaca de jucarie. A coborat la parter si am ascultat cum se invartea dupa bataia gherutelor pe parchet. A cautat jucaria impricinata, desi stiam prea bine ca toate jucariile sunt rasfirate pe covor. Dupa cateva secunde de cautare, l-am auzit din nou urcand vesel. A aparut in usa dormitorului cu jucarioara in gurita si cu codita fluturand!