Mi-as fi dorit ca cineva sa ne invete. Parintii, educatorii, invatatorii, oricine, dar suficient de devreme. Sa ne spuna si sa ne invete cum sa stim si cum sa actionam. Cum sa facem sa stim ceea ce dorim cu adevarat sa facem si cum sa ajungem acolo. Probabil tocmai de aceea am ajuns eu sa fiu boboaca la varsta asta – sunt periculos de aproape de 25 de ani deja, probabil de aceea daca as fi stiut acum as fi fost acolo unde voi fi abia dupa ce voi fi implinit 31 de ani. Si aceasta matematica simpla este doar o forma prin care incerc sa ma invat sa ma asez cand ma cuprinde panica, sa respir adanc si sa-mi spun ca viata nu e niciodata asa cum ne-am fi asteptat noi sa fie si e bine – totusi ce bine e – ca macar acum m-am trezit si stiu. Pur si simplu stiu.
Si da sunt obosita pentru ca rabdarea mea are marginile mai delicate si mai iritabile, iar cursurile in amfiteatre cu o acustica proasta ma fac foarte – foarte somnoroasa. Si de ce nu invata profesorii ca ei sunt oratori, iar oratorii trebuie sa vorbeasca mama dracului mai tare!!! Si apoi am descoperit ca am o pasiune copilareasca pentru creioane colorate si gasesc o placere fara margini in a desena & colora si cea mai neinsemnata forma celulara. Am descoperit ca retin totul logic, dar trebuie sa ma chinui mai mult sa memorez. Am redescoperit placerea cititului in timpul cursului (doar la profii care nu se aud dincolo de randul 3!!!). Am inceput sa-mi mangai animalele repetand lectiile in minte, recapitualnd fiecare laborator de osteologie cu degetele pipaind pielea roz a lui Aldo (Mara e mai reticenta la astfel de pipaieli insistente). Am descoperit cum e sa adormi inainte de ora 22, cum e sa cazi intr-un somn greu si neintors. Am redescoperit cum e sa te trezesti (literalmente) cu noaptea in cap si am descoperit cum e traficul inainte de ora 7.30 (tot aglomerat!).
Nu, nu mai am atat de mult timp de citit. Probabil de aceea am dezamagit luna asta la SDC si am dus doar 3 carti, dintre care una de bucate. Dovada clara ca citesc mai putin. De altfel si memoria pentru detalii imi cam joaca feste si nu reusesc sa-mi amintesc cartile pe care le-am citit, de aceea lipseste postul pe luna asta despre cartile citite in luna precedenta. Bine macar ca altii s-au gandit sa-mi preia exemplu si sa-si impartaseasca propriile lecturi.
Deci: saptamana asta incep cu teste si partiale. Aldo nu mai poarta sveterut, iar Mara risca sa fie din nou supusa unei cure de slabire. Casa mea e plina de praf si eu gatesc doar mancaruri simple si rapide. Urasc fumul de tigara si nici un stres de sesiune nu m-ar putea determina sa pun gura pe tigara. Pot manca ciocolata Rom si sa conduc? Pentru ca momentan ori de cate ori am nevoie de ceva energizant, molfai o ciocolata. Mereu am mai multe soiuri la mine. Milka, Kinder. Si da, stiu despre kilograme in plus si cosuri. Dar si fumatorii stiu despre cancer si riduri si asta nu-i opreste, nu?
Da, nu sunt coerenta si e dificil sa construiesc o fraza care sa se axeze pe acelasi gand.
Eh, nu-i bai. Am de invatat. Wish me luck! 🙂