Pe parcursul acestei perioade agitate m-am lovit de multe firme si institutii care m-au facut sa-mi musc degetele de nervi sau mi-au adus multa bucurie prin calitatea serviciilor.

Probabil vor exista si la acest post voci care ma vor acuza de reclama sau alti „suparati” care ma vor banui ca lucrez la concurenta si ca ma folosesc de blog sa ii sap! Vreau sa ii linistesc pe toti: faptele mai jos prezentate sunt doar experienta mea personala.

1. Statul

Nume generic dat celor care se ocupa de stabilirea taxelor la vanzarea/cumpararea caselor in Timisoara.
Daca pana acum ceva vreme plateai taxa (2%) in functie de suma declarata, din cauza numeroaselor nereguli (cine era fraier sa declare suma reala?!) statul a zis sa fie el mai smecher si a stabilit un barem de vanzare pentru fiecare zona. Astfel, indiferent cu ce pret vinzi/cumperi, tu platesti 2% din suma baremului fixat de stat. Chiar daca e mai putin sau…mai mult. Mult mai mult!

Pentru ca statul a fixat aceste preturi dupa preturile la imobiliare in vremurile bune si a „uitat” sa le mai modifice acum cand au cazut preturile. Astfel ajungi la situatia stupida cand, de exemplu, vinzi o proprietate cu 50.000, dar platesti taxa de 2% calculata dintr-o suma de 100.000 de euro (adica suma la care statul iti evalueaza proprietatea).

Astfel, in ziua in care am vandut apartamentul si am semnat actele de cumparare a casei am platit de doua ori niste impozite uriase, ambele calculate la preturi mult mai mari decat am efectuat noi vanzarea si respectiv cumpararea.

Va marturisesc ca eu am bolit toata ziua. Cand notarul mi-a zis totalul de plata (peste 80 de milioane) am simtit de parca o sabie mi-a strapuns capul. M-am albit si mi s-au inmuiat picioarele. Nu am trait nici o bucurie la semnarea actelor – ma gandeam doar la banii dati aiurea la stat.

2. Magellan & Brithouse

Si am pornit in cautarea de materiale. Ne oprim atat la Brithouse (Buziasului), cat si la depozitul de pe Calea Sagului.
Ne uitam, ne place, vrem sa luam. Si cerem: 9 m patrati din asta, 11 din asta si 110 din parchet.
Raspuns venit dupa butonari si verificari: „Pai nu avem decat 2 din asta, 3 din asta si numai 7 din ultimul”. Cine ia 2 metri patrati de gresie??!!

Tot la ei am primit o replica legendara si dezarmanta. Intreband care e diferenta intre un parchet de 6 mm si 8 mm, raspunsul a venit senin: „2 mm”.

3. RDS & RCS

a). Prietenii mei! :)) Am mai povestit eu de ei cu mult „drag” in trecut in postul RDS vs. Romtelecom , dar dintr-o inertie de care imi e rusine am ramas abonata la ei. Asa ca, atunci cand am ajuns sa finalizez contractul cu ei, nu va puteti imagina incantarea cu care am mers la ei sa imi reziliez contractul.

Ajung la sediul lor de pe Aries si ma strecor cu greu prin multime si ma asez la o coada impresionanta la departamentul de relatii cu clientii. Domnisoara de la ghiseu urla periodic ca ea la 1 are pauza de masa si nu se mai ocupa de nimeni dupa acea ora. Stau aproape o ora intreaga (deja fierbeam) si ajung la ghiseu la la 12.56. Daca nu ma primea aia eu muream cu ea de gat! Serios! Cat oi fi eu de mica 🙂

Si ii dau buletinul si anunt pe un ton triumfal ca vreau sa renunt la abonament. Ca o fi, ca o pati, ca nu puteti. Va trebuie cutia de la telefon (primit acum vreo 5 ani!), reziliem dar de fapt resemnam, mai platiti minim o luna, il reziliati pana in data de 5, platiti toata luna, dar predati telefoanele si modemul (si cum mai folosesc serviciul platit?!).

Mi-au trebuit doua drumuri si sa fac ca toti dracii sa mi se rezilieze serviciul. Oricum mai platesc o luna in plus si am mai semnat ceva aberatii pe proprie raspundere.

b). Desi eu nu mai vroiam sa aud de RDS si la casa, Dan vroia Digi pentru GSP TV. Cum eu nu prea ma omor dupa TV, nu insist cu conditia ca el sa rezolve orice probleme legate de ei – eu nu mai vreau sa aud de ei.

Si merge la RDS sa semneze cu ei pentru abonament. Pe langa faptul ca trebuie sa platesti 200 RON pentru echipamente si instalare, ii spun ca trebuie sa astepte 3-4 saptamani sa primeasca ei echipamentele ca nu le au. Dar daca vrem, le putem cumpara noi. Probabil de aia tanarul de la relatii cu clientii ii strecoara un numar de telefon sa il sune dupa program sa vada „cum rezolva cu echipamentele”.

Evident ca am renuntat la „serviciile” lor.

4. Romtelecom

Auzisem lucruri bune despre ei de la ai mei, dar dupa RDS sufli si in iaurt.

Intru in sediul lor de pe Calea Martirilor si vad ghiseele ocupate. Nu era coada, fiecare ghiseu avea cate un client. Raman usor in spate si citesc reclamele. O doamna vine la mine si ma intreaba ce doresc – ii spun si ma chema in biroul ei. Aflu ca este sefa sucursalei, dar pentru ca cei de la ghiseu sunt ocupati, ma ajuta ea sa nu astept.

Fac contractul pentru telefon si internet si mi se spune ca in 5 zile lucratoare mi se va face instalarea (gratis!). A doua zi au venit, au instalat.

Peste o saptamana, intr-o vineri dupa-amiaza, ma duc din nou sa fac si abonamentul la Dolce pentru ca intre timp ne-am lamurit de Digi. Imi zice fata de la ghiseu ca dureaza 10 zile lucratoare. Nu imi pica prea bine, dar sunt resemnata.

A doua zi (sambata!) vin doi baieti simpatici care ne instaleaza Dolce-ul.

In plus am sunat de mai multe ori la serviciul lor tehnic. Obisnuita cu arogantii de la RDS nu ma asteptam la asa operatori draguti. Au stat cu mine la telefon sa parcurgem pas cu pas instalarea wireless-ului si cand unul dintre laptopuri facea figuri au trimis imediat o echipa acasa la mine. Nu mi-a venit sa cred cat au fost de rapizi!

Si daca nu era suficient, m-au sunat de cel putin 4 ori sa ma intrebe daca sunt multumita de serviciile lor, daca am sugestii sau reclamatii. Incredibil!

5. Agache (mobila)

Showroom Kappa. Il intrebam pe domnul de acolo daca poate veni cineva sa faca masuratori pentru un mobilier de bucatarie la comanda. Da, cum sa nu. Dar stam la 10 km de Timisoara. Pai atunci nu se poate.
Ne oferim chiar sa luam noi pe cel care face masuratorile sa il ducem si sa il aducem. Cei de la Agache sunt neclintiti: nu, nu si nu.
No sa va tineti mobila daca va e lene sa mergeti 10 km pentru o vanzare. Banii s-au dus la Casa Rusu care nu au avut o problema sa ne asigure si transportul.

* As fi cumparat si de la Black Red White dar la ei dureaza mult sosirea marfii daca nu o au in depozit.

6. Coco & Tinoli (usi)

Una dintre cele mai placute surprize. La showroom (Demetriade) am avut parte de o prezentare super profi a usilor (nicaieri nu ne-a mai explicat cineva asa in detaliu accesoriile pentru o usa – ati ramane surprinsi cate sunt!), cand am lansat comanda au venit imediat sa ia masuratorile si a fost asa cum au zis: iti da usa la cheie!

Problema cea mai mare cand te muti langa Timisoara e ca multe (majoritatea!) firmelor refuza sa vina la tine. Este surprinzator cat sunt de rigizi chiar si atunci cand e vorba de comenzi mari (totusi amenajam o casa) si de doar 10 km. Pana una alta, cu bune si cu rele, am ajuns foarte aproape de final. Mai sunt cateva detalii (de exemplu mobila ptr inca 2-3 camere), dar acum deja am experienta firmelor cu mofturi si cel mai probabil o sa raman fidela celor deja descoperite. Asta daca nu mai aflu de alte sugestii.

PS Era sa uit. Una dintre cele mai incredibile faze le-am trait in real (preturi fara egal).

Era ultima zi in care aveam muncitori la casa si am zis sa trag chiulul si sa rezolv repede cu niste friptura si cartofi gata cumparati. Cum primul in drum imi era Realul de pe Calea Sagului ma duc acolo si ma duc la raionul de mancare gatita.

Vad in vitrina vreo 10 pulpe si un soi de catorfi taranesti care mi se pareau ok.
O intreb pe doamna de acolo daca pulpele din vitrina sunt tot ce au (poate mai aveau in spate/cuptor) si daca nu au sa stiu sa comand si altceva.
Doamna, cu o atitudine extrem de belicoasa, intreaba:

– Dar la ce va trebuie atatea?
(ii zambesc rabdatoare si o ignor)
– As dori toate pulpele si….
(nu termin de zis ca doamna incepe sa urle)
– Cum sa va dau doamna TOT?! Pai daca eu va dau tot eu raman fara mancare!!! Nu se poate!!!

Pur si simplu am inceput sa rad de stupidul situatiei. Am avut grija sa povestesc unui supervizor de doamna de la raionul de mancare si desi s-a insistat sa cumpar totusi de la ei, am preferat sa ma duc pana in Billa.