Aceasta carte a fost prima pe care am citit-o de Andrei Plesu. Pana la acest moment l-am citit pe Plesu accidental intr-un loc sau altul, arareori l-am mai urmarit si la televizor, dar in fond nu aveam o parere clara despre el.
Il respectam din considerentul intelectualului roman (care reuseste si sa fie mediatizat), dar care nu imi este antipatic. Mi se parea un om la locul lui, situat undeva intre calmul lui Patapievici si verva lui Liiceanu.
Obscenitatea publica intruneste o serie de articole scrise de Plesu in diverse publicatii, de la Plai cu boi (cine isi mai aminteste de nudurile din Plai cu boi? :)), la Dilema veche si Jurnalul National. Articolele sunt grupate sub diverse titluri precum: Comedia presei, Memoria obscenitatii sau Noi si ei – fragmente din tragi-comedia integrarii.
Bineinteles ca nu toate articolele mi-au trezit interesul. Cu o atitudine mai apatica am parcurs articolele din si despre perioada anilor ’90, articole incarcate de conceptele politice si realitatile scenei politice a acelor ani.
Mi-au atras atentia articole care se refereau la diferite persoane publice:
1 Adrian Paunescu – omul “inclinat din fire sa gandeasca macro-“, incapabil sa sesizeze mici detalii care pot schimba perspective, dar care se apuca de “dantelarii” pentru ca sunt in favoara lui.
“cu nuanta pe nuanta calcand,”fin” in varianta elefantina.”
2 Ion Cristoiu – a carui retragere poate sa inca sa il mai salveze pe acest “Brucan du pauvre”, “fast-food al gandirii politice jurnaliere”
3 George Pruteanu pus alaturi de manelisti simbolizeaza “inocenta inculta” vs. “impura suficienta” si care in raport cu Adrian Copilu’ Minune, un “caraghios” si un “netrebnic”.
Dar pentru ca nu pot vorbi despre toate deodata ma vad nevoita sa pomenesc despre un articol pe care l-as si reda aici cuvant cu cuvant, atat mi se pare de important, atat de necesar pentru a fi inteles si pus in practica: Regulile dialogului!
Diferenta dintre taclaua balcanica, realizata oricand si oriunde cu scopul de a afisa un aer inteligent, si dialogul.
Chiar daca si taclaua are aspectele sale pozitive – ca doar nu putem sa fim mereu seriosi (“cordilitatea mediteraneana, metabolismul ei destins si siesta mentala”), ea nu trebuie confundata cu dialogul.
“Dialogul implica disponibilitatea fiecaruia de a iesi in intampinarea celuilalt, capacitatea de a fi receptiv fata de punctul de vedere advers, pasiunea investigatiei dincolo de orice narcisisme si vanitati.”
Ader si eu cu toata inima la aceasta clara si absolut necesara delimitare! Si simt nevoia sa subliniez ca mult prea multi oameni (inteligenti) se pornesc in nesfarsite polemici (carora le dau triumfali titulatura de dialoguri), in cadrul carora fiecare isi prezinta punctul de vedere cu o atitudine suparata si belicoasa, de la bun inceput decis sa nu accepte nici o fisura in platosa propriei opinii. Trist!
In aceasi ordine de idei, in alt articol, Plesu vorbeste despre atitudinea romaneasca conform careia, ca sa dovedesti lumii din jur ca esti un om inteligent trebuie obligatoriu sa fii suparat si agresiv – “Obiectez, deci nu ma las inregimentat! Nu merg cu turma, nu ma las pacalit, nu ader la opiniile altora!”
Si pentru ca trebuie sa trag (pentru moment) si o conluzie, ceea ce consider ca este necesar sa fie spus este ca am fost fermecata de fluenta, logica si retorica lui Plesu. Rar mi-a fost dat sa citesc o carte care sa vorbeasca cu atata claritate si simplitate despre lucruri atat de complicate.
* carte care a ajuns in mainile mele din generozitatea lui Dan
n’as vrea sa devin carcotasu de servicu pe blogu tau 🙂 dar, la naiba, kestia asta cu pleshu mi se pare importanta: zici k e un ‘om la locu lui’ – si cred k asta spune totu despre individ: el, liiceanu, pata, etc – sunt toti cat se poate de ‘la locu lor’ – niste oameni de cultura [asta e incontestabil] dar mediocri [la standarde europene vorbind] care au ajuns sa domine scena culturala romaneasca post 89: au monopolizat discursul public de gen, emisiunile tv, revistele cu oarece tiraj [dilema, idei in dialog]; mai important kiar, au dominat [still do] piata de carte [mai ales filozofica]. au format o generatie [si inca au efect asupra celei care se formeaza acum].
asta, strict pe baza legitimitatii pe filiera noica: fara sa aiba lucrari importante de specialitate, fara sa fie in touch cu filozofia din ultimii 50 de ani [habar n’au de wittgenstein, rorty, dennett, foucault, deleuze, etc, de postmodernism in general] – rolul important pe care l’au avut pe langa noica [alt nume mitizat aiurea in ro – absolut necunoscut in afara, un tip absolut inadaptat la discursul contemporan] a fost considerat suficient.
ma rog, toate astea au fost spuse mai bine in scandalul ala cu ‘boierii mintii’ de acu cativa ani, u kno it i guess.
nu vreau sa contest un anume talent literar al lui pleshu. ci doar sa observ k e cam tot ce are tipu, si k n’ar trebui sa dai atentie discursului sau [sau al amicilor sai] cu pretentii filozofice, metaliterare.
el, paleologu, etc, sunt expresia intelectuala, mai rafinata, a mentalitatilor patriarhale de care vorbeam acu cateva zile: ortodoxisti afisati, sunt aproape la fel de evident misogini [nu stiu daca in cartea asta sunt grupate si articole antifeministe by pleshu, dar e suficient sa deskizi ‘omul recent’ si’o sa dai peste’o groaza.
crede’ma, u waste ur time with em romanian ‘thinkers’. or writers, for that matter. fuck em.
daca’mi permiti o recomandare in acest sens, cumpara ceva intr’adevar IMPORTANT [care, in cele din urma, intr’o editie infima dar de calitate, s’a tradus si la noi]:
http://www.idea.ro/editura/index.php?nv=2&pr=8&sl=36
e una din cele mai importante carti din ultimele decenii, si la kilometri de gandirea unui pleshu.
scuze pt ditamai postu 🙂
@ esseintes – dimpotriva, iti multumesc pentru ditamai postu’! Asta vine dupa ce m-am lamentat acum cateva zile ca nimeni nu comenteaza la posturi mai serioase 🙂
si poti deveni si carcotasu de serviciu. fine by me! ador exprimarea de opinii 😀
cat despre plesu. eu am o atitudine putin mai fatalista: bine ca ii avem si pe astia! 🙂
iti dai seama ca acum o sa caut „Omul recent” cu nerabdare sa citesc chestii misogine. Mi se par un deliciu amuzant!:)
iti multumesc si pentru recomandare, am si trecut cartea pe lista de TBR (to be read :)) care devine, de la o zi la alta, frustrant de lunga. Al naibii munca sisifica!
vezi k exista un episod southpark [one of da best] about hillary 🙂
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Snuke
altfel, ce sa zic… gandeam exact la fel k si tine, la un moment dat, la modu k ‘cu astia defilam – deci tre sa’i cunoastem’ [fie k era vorba de cartarescu, patap, iris, omu cu sobolani, marcel iures sau da new romanian cinema].
nu pot spera sa te conving in sens opus [la fel cum nu cred k m’as putea convinge pe mine insumi de acu cativa ani] – but truth is u DONT have to know em.
e pura pierdere de vreme sa asculti rock romanesc, cand exista sute de trupe britanice sau americane infinit mai bune, pe care inca nu le cunosti, e pura pierdere de vreme sa studiezi texte care sunt deja depasite cu decenii inainte sa fie publicate [in cazu omului recent, e suficient sa consulti imensa bibliografie de la final, k sa observi k majoritatea numelor de referinta in filozofia actuala lipsesc complet, si k un volum care’si propune sa ‘diagnostikeze’ contemporanul habar n’are despre CE vorbeste].
in fine, pana la urma e vorba despre cum definesti ‘comunitatea’ careia ii apartii [cos thats really up to u]: daca esential ti se pare k esti roman/ca – atunci e nevoie intr’adevar sa cunosti ‘realizarile’ culturii romane. daca esential ti se pare k esti femeie – trebuie probabil sa inveti sa gatesti sau sa te pisicesti sau ce naiba mai invata femeile 🙂 daca esentiala ti se pare conditia de intelectual – uita cele de mai sus si focus on the big thingiez in da world of culture today [adica, practic, from us of a – france – uk].
ps: faza aia cu statistica e, din cate stiu, by stalin 🙂
@esseintes
E parca prea multa incrancenare in vorbele tale si tendinte ale detinerii unui adevar incontestabil.
Eu cred ca e bine sa luam de la fiecare ce merita si sa filtram, ca sa ne inaltam apoi 🙂
hmz, ‘incrancenare’ probabil k este [desi cuvantu in sine imi displace, are ceva a-la ion de rebreanu :)] in sensu de decizie asumata [in ce MA priveste].
cat despre ‘adevar incontestabil’… nu stiu. esti probabil constient k atunci cand vine vorba de a alege sa facem ceva si nu altceva in viata, ORICE decizie reprezinta, de fapt, acceptarea unui adevar pe care’l consideram superior celorlalte. asta e una din ideile de baza la satre, nu?
cu alte cuvinte, decizia cuiva [a ta, poate, nu stiu] de a proceda altfel decat procedez eu – e exact in aceeasi masura rodul ‘credintei’ tale intr’un adevar incontestabil [alt adevar, desigur].
asta decaurge din faptu k timpul pe care’l putem aloca oricarui lucru [lecturii sau ganditului, in acest caz] e finit – deci orice avans intr’o directie reprezinta un regres in alta directie.
@ esseintes – eu inca sunt la varsta unde trebuie sa asimilez cat mai multe. si merg pe aconceptul – cum altfel sa-mi formez gustul daca nu incercand din fiecare?
in adolescenta eram extaziata cam de orice scriere. si citeam fara masura, fara discriminare, orice imi cadea in mana.
pierdere de timp? poate, puteam timpul ala sa-l utilizez pentru a citi lucrari mai valoroase. dar aceste lecturi haotice mi-au format gustul si opinia.
imi spui ca pierd vremea citind carti depasite. calci pe gheata subtire cand spui asta „unui fost student la istorie” (sintagma mea preferata:)). pentru mine si aceste carti „depasite” sunt interesante pentru a invata mai multe despre cum era ATUNCI. si uneori sa inteleg ca ATUNCI si ACUM e cam tot pe acolo (aici ma gandesc mai ales dpdv politic – Romania).
in ceea ce priveste decizia de a apartine unei comunitati…din nou te contrazic! 🙂 eu prefer sa nu ma limitez (inca) la nici o astfel de comunitate. inca mai vreau un pic din fiecare. cam in ideea androginitatii de care vorbeam. nu ma simt inca apartinand in mod exclusiv nici unei categorii.
un avans intr-o directie, este un regres in alta…
probabil cand voi fi ales continuu si constant o anumita directie in defavoarea alteia, ma voi fi definit mai transant! 🙂
ma rog, tot ce voiam sa’ti zic e k numaru total de carti pe care poti spera sa’l acoperi in an entire life e de cateva mii. pe de alta parte, numaru total de carti existente ajunge probabil la milioane. depinde de tine care vor fi alea cateva mii care te vor ‘forma’ [de fapt, mult mai putine, sute poate, cata vreme ‘formarea’ cuiva are loc efectiv pana pe la 30-35 de ani]
nu mai insist, oricum, imi dau seama k iti par prea transant.
skimband discutia [desi nu cu mult] – ai cont pe lastfm? thats mine, anyway, l’am facut recent:
http://www.last.fm/user/opium_eater
si, sa nu uit, exista un film [probabil l’ai vazut deja] misto al lui linklater, care intotdeauna mi s’a parut foarte reusit si k ‘barometru’ al ideilor si trendurilor in circulatie today:
http://en.wikipedia.org/wiki/Waking_Life
@ esseintes – acum nu citesc CHIAR orice (desi uneori ma mai las dusa de val si calc stramb). Plus ca uneori am nevoie de lecturi usoare, de relaxare 🙂
nu am cont pe lastfm. Mi se pare interesant site-ul, l-am trecut pe lista mea de Things to study (dupa cum remarci eu am multe liste) si poate, candva, o sa-mi fac si eu cont pe el.
Waking Life l-am vazut (prima oara :D) acum cativa ani. Am incercat sa imi corup toti prietenii sa se uite la el…din pacate ceva din descrierea mea ii sperie. Poate faptul ca alatur desene animate cu concepte filozofice.
Mi se pare geniala ideea filmului! 🙂
da, si mie’mi place wakin life more than anythin linklater did so far: si culmea e k nu prea ma intereseaza ‘povestea’ in sine a filmului, kestiile cu visu si trezirea – cat maniera de realizare si caracteru de ‘documentar’ filozofic [de fapt, asa il si vad/recomand, k pe’un uberdocumentar, nu neaparat k film].
…si sunt cateva momente absolut fantastice acolo, pure gems: ala cu maimutza/regizor sau ala cu situationistii si batranu cocotat pe stalp 🙂
in general, mi se pare k tipu e mult mai strong pe cinematografie si dialog si detaliu, decat pe viziune de ansamblu – d’asta poate k nu m’a impresionat ultima lui creatie – dupa un material de p.k.dick – desi e facut tot rotoscopic, si desi sunt fan pkd.
@ esseintes – desi poate nu o chestie foarte noua, mie mi-a placut explicatia tipei despre dragoste si reflexia iubirii in mintea fiecaruia dintre noi, in functie de experientele anterioare.
auzi, skimband un pic discutia, m’am hotarat azi, finally, sa trag un blog: de muzici [indie-alternative-britpop-punk centered] cu inca vreo 2 tipi care se pricep cat de cat [daca te pasioneaza, zi] si voiam sa te intreb daca ai vreun sfat, ceva, din experienta ta de blogeritza 🙂
am momentan o groaza de timp liber si observ k nu prea exista bloguri de genu asta, strict muzicale [si cu kestii la zi, nu cu faze pt bosorogi gen rock sau metale].
is it like somethin important i should knwo before startin it?
thx 🙂
ps: unde naiba tot cari computeru ala? [si animalele – lemme guess – un caine, o pisica si’un pinguin care se numeste maurice?] 🙂
i tend to agree with ‘esseintes’ …
po-mo thinkers with ‘nowadays’ ours :)) …
let’s face it, we do not have elite-s of substance in ro. …
@ esseintes – contacteaza-ma direct pe mail sau mess. adresa o gasesti si in profil (bocutz22) 🙂
computerul e dat dracu’. posedat. iar s-o stricat! 🙁 dar eu nu-l mai car!!!!
un caine (Aldo), o pisica (Mara) – my beloved pets si un drac, un diavol…inca un catel. Temporar!
@tonymichael – ce e asta? conspiratie? 😛
Patapievici e misogin? Poți să dai citatul exact pe baza căruia ai ajuns la această concluzie? (incluzând pagina și textul pe baza căruia ai ajuns la aceasta).
scuze, dar nu gasesc unde scrie ca P. e misogin 😐
buna. eu sunt maris .poti sa.mi zici daca in acest volum se gaseste si eseul Era mai bine inainte? vreau sa.l citesc dar nu stiu in ce volum este. multumesc.