Adevarul e ca aflasem din toamna ca urmeaza sa se deschida aceasta librarie, cand Andreea m-a invitat la un ceai sa povestim despre ce inseamna Cartea de nisip.
Plictisita si cam cinica cum ma stiti, m-am bucurat de idee (orice loc cu carti e minunat), dar nu m-am entuziasmat in mod deosebit. Eh na, alta librarie, aceasi poveste veche, se dusese entuziasmul meu de la descoperirea micutei librarii Emil Cioran la venirea in Timisoara.

Probabil tocmai de aceea, locatia librariei Cartea de nisip are si o incarcatura emotionala pentru mine: fix in coasta Humanitasului, in spatiul incarcat de aroma de carti in memoria mea, spatiu magic, taram fermecat pentru cititorul ce traieste in mine o existenta aventuroasa.

In aceasta seara, scoasa din casa cu forta (eram in „haine de scandal”, buchisind anatomia) de un client cu toane, m-am gandit sa ma reped si eu pana la proaspat deschisa librarie. Andreea mi-a explicat pe intelesul meu: pe linia de tramvai ce trece prin fata pe la Bega spre Libertatii, intre Cioran si Libertatii.

Cand am intrat in librarie m-am simtit mica, mica. O camera atat de mare plina de carti este aproape un peisaj indecent pentru un cititor impatimit. M-am priponit la primul raft, cu mainile inclestate pe Tolstoi Razboi si Pace si Proust In cautarea timpului pierdut. Ufff!

Mi-am dat peste degete cu sange rece pentru ca anul nou a adus o noua rezolutie: atata timp cat nu mai exista in biblioteca (cu carti inghesuite pe 3 randuri) loc nici sa indesi o revista, nu mai cumperi alte carti!!!

Libraria, intr-o cladire istorica renovata (neaparat ridicati ochii „spre cer” sa vedeti tavanul!), are mai multe incaperi. Cam doua pentru servit cafea si mai multe (nu mai stiu cate!) dedicate anumitor sectiuni/teme. Dar va incurajez sa mergeti pana la capat si sa vedeti ultima incapere! Eu era sa nu mai ies de acolo.

Ultima camera (spatioooooaaaasaaa!) e plina de carti pentru copii, cu desene minunate si colorate, cu personaje fermecate si cu o masuta micuta si scaunele parca furate din Alba ca Zapada si cei 7 pitici. O incapere atat de vesela si primitoare nu am mai vazut intr-o librarie!

Desi am iesit cu mana goala (asadar nu va pot da detalii si despre preturi), am plecat de acolo vrajita si incantata. Si astept cu nerabdare inaugurarea oficiala! 😉

PS Multumesc Andreea pentru poze! 😉