Adevarul e ca aflasem din toamna ca urmeaza sa se deschida aceasta librarie, cand Andreea m-a invitat la un ceai sa povestim despre ce inseamna Cartea de nisip.Plictisita si cam cinica cum ma stiti, m-am bucurat de idee (orice loc cu carti e minunat), dar nu m-am entuziasmat in mod deosebit. Eh na, alta librarie, aceasi poveste veche, se dusese entuziasmul meu de la descoperirea micutei librarii Emil Cioran la venirea in Timisoara.
Probabil tocmai de aceea, locatia librariei Cartea de nisip are si o incarcatura emotionala pentru mine: fix in coasta Humanitasului, in spatiul incarcat de aroma de carti in memoria mea, spatiu magic, taram fermecat pentru cititorul ce traieste in mine o existenta aventuroasa.
In aceasta seara, scoasa din casa cu forta (eram in „haine de scandal”, buchisind anatomia) de un client cu toane, m-am gandit sa ma reped si eu pana la proaspat deschisa librarie. Andreea mi-a explicat pe intelesul meu: pe linia de tramvai ce trece prin fata pe la Bega spre Libertatii, intre Cioran si Libertatii.
Cand am intrat in librarie m-am simtit mica, mica. O camera atat de mare plina de carti este aproape un peisaj indecent pentru un cititor impatimit. M-am priponit la primul raft, cu mainile inclestate pe Tolstoi Razboi si Pace si Proust In cautarea timpului pierdut. Ufff!
Mi-am dat peste degete cu sange rece pentru ca anul nou a adus o noua rezolutie: atata timp cat nu mai exista in biblioteca (cu carti inghesuite pe 3 randuri) loc nici sa indesi o revista, nu mai cumperi alte carti!!!
Libraria, intr-o cladire istorica renovata (neaparat ridicati ochii „spre cer” sa vedeti tavanul!), are mai multe incaperi. Cam doua pentru servit cafea si mai multe (nu mai stiu cate!) dedicate anumitor sectiuni/teme. Dar va incurajez sa mergeti pana la capat si sa vedeti ultima incapere! Eu era sa nu mai ies de acolo.
Ultima camera (spatioooooaaaasaaa!) e plina de carti pentru copii, cu desene minunate si colorate, cu personaje fermecate si cu o masuta micuta si scaunele parca furate din Alba ca Zapada si cei 7 pitici. O incapere atat de vesela si primitoare nu am mai vazut intr-o librarie!
Desi am iesit cu mana goala (asadar nu va pot da detalii si despre preturi), am plecat de acolo vrajita si incantata. Si astept cu nerabdare inaugurarea oficiala! 😉
PS Multumesc Andreea pentru poze! 😉
Wow, ce bine arata.
Nu se poate tine SdC acolo? 😀
Eu tot continui sa sper ca se va gasi vreo librarie sau ceva spatiu cultural care se va oferi sau care ne va lasa sa ne intalnim intre carti in fiecare luna.
De-abia astept sa merg si eu acolo. 🙂 Si daca tot merg eu, intra si SDC-ul? Ca bine zice Tomata
Excelenta libraria! In Bucuresti nici carturestiu nu-i asa fain, pacat ca-i goala (cel putin, dupa poze…)
yay, arata bine si suna interesant…si pare si spatioasa, numai buna pentru SDC.
Din poze pare „de poveste”. Trebuie sa vad la fata locului. Multumesc pentru „corupere”
@tomata, camelia, aievea – libraria este spatioasa, nu si cafeneaua. au maxim 20 de locuri, ceea ce este foarte putin pentru sdc. oricum sunt in legatura cu ei si daca se schimba situatia vom discuta.
@dragos – am inteles ca e a doua din tara ca marime dupa o diverta din bucuresti. e goala pentru ca pozele au fost facute inainte ca libraria sa fie deschisa 🙂 in rest e vanzoleala pe acolo.
@Stefan – cu placere 🙂
inteleg ca numai e nu-s incantata de libraria asta, deocamdata.
Arata foarte fain libraria 😀
@white noise – ce nu ti-a placut?
ca minusuri mie mi s-a parut un pic rece (dar cred ca omul sfinteste locul si o sa se mai incalzeasca) si as fi avut nevoie de mici indrumatoare – gen asta e biblioteca cu istorie, asta cu politica, asta cu bletristia etc.
@Spadez – hai sa o vizitezi 😉
la „raceala” ma gandeam si eu, la faptul ca e un loc in care inca nu te simti acasa.
si-mi lipseste raftul cu poezie. am gasit cateva carti aruncate asa la intamplare dar eu vreau un raft intreg.
in librarii fara poezie nu intru, le consider snoabe si inculte.
iar asta mi s-a parut foarte snoaba, trebuie umanizata, dupa cum i-am zis adinei pe blogul ei.
Daca nu as fi stat la cateva sute bune de kilometri distanta, as fi venit numaidecat 🙂 Dar odata si odata …
@white noise – no, eu asta nu am remarcat 🙁 vizita mea a fost destul de rapida
@spadez – si sa ma anunti din timp 🙂
intradevar,oarecum aveam nevoie de asemenea librarii,pacat ca doar unii frecventeaza „cultura”abia astept sa sa ma cazez p-acolo.bafta
@mihai – sper sa iti placa
hei..eu azi am fost la Cartea de nisip cu o colega..imi place ft mult locul si tot,singura kestie care lipseste si cu care sunt oarecum obisnuita de la Carturesti,e sa existe categorii,rafturile sa fie organizate dp categorii..cum a mai zis cineva mai sus..cartile sunt km amestecate..dar inka sunt la inceput:)e frumos,mai ales k lucreaza acolo o persoana cunoscuta mie,foarte simpatica:)Dar in rest..super!!nu stiam k e a 2a din tara.:)
Si numele mi-a ramas asa..intiparit in minte de cand l-am auzit.Azi am luat Coelho.Sper sa merg din nou saptamana viitoare dupa o alta carte:)
ps:ptr cei care locuiti prin apropiere sau kiar in timisoara,merita sa dati o fuga pana acolo..mai ales daca va place sa cititi&stuff..merita!!
@adry – mai au timp si i sa invtete sa se organizeze mai bine 🙂
Am fost si eu acum cateva zile pe acolo si nu imi mai venea sa plec. As fi luat cu mine din fiecare raft cate o carte, cel putin. Imi place libraria pentru ca e spatioasa…si muzica e ok. Mai mult spatiu pentru citit…si ar fi fost perfecta!
@Calypso – da, e greu sa iesi de acolo fara carti :))
Este un loc rece, extrem de rece, deservit de neprofesionisti. Totul are si emana un aer artificial. pacat!
@picky – imi pare rau 🙁
Am fost akolo de nu ştiu câte ori
Ador librăria aia.
De acolo mi-am luat 3 romane din seria de 4 Copii Lămpii
Sunt dependent de citit şi sper să mai merg akolo cât de curând
Zooper camere şi zooper cărţi
am fost mai demult si am avut cam aceeasi impresie: rece, nefamiliara…dar a 2a oara, cand am avut timp sa analizez tot, pur si simplu m-am indragostit de acel loc! merg si azi 😀 mi-ar placea totusi mai multe feluri de ceai si cum ziceau toti, sa fie mai bine organizate cartile 🙂