Cititorii mei vechi – nu imi vine sa cred prin cate etape din viata mea a trecut deja acest blog! – stiu ca raspund rar la lepse. Dar de data asta – si pentru ca vine din partea unei persoane foarte dragi mie, dar si pentru ca a fost o rememorare interesanta – am decis sa o fac.

De cand am nascut nu prea am apucat sa ascult muzica. Sa nu intelegeti gresit – in casa canta mereu cineva – eu, Natalia sau melodioare pentru copii. Doar ca nu mai am vreme de muzica mea, de oameni mari.

Sakura ma intreaba care sunt melodiile care imi amintesc de cate ceva. Nu neaparat melodiile preferate.

La Oreja de Van Gogh ascultam in prima vara in care l-am cunoscut pe Dan. Si cand ma suna el, aceasta melodie o pusesem drept sonerie. Iar de Michale Stipe & Coldplay ne leaga multe amintiri 🙂

Timisoara de Phoenix ascultam in clasa a XII-a cand invatam pentru admiterea la facultate. Motivational 🙂

Iar Paris de Craig Armstrong ascultam pe vremea cand Natalia era in burtica si vroiam sa o „trezesc” putin. Mereu reactiona la sunetul pianului 😉