Si uite asa ca a venit vremea sa imi iau si eu inima in dinti si sa incep sa pun bunatati la borcan. Cum in viata mea nu am facut compot, marmelada, dulceata, zacusca sau muraturi, am inceput operatiunea cu inima cam stansa. Am pus doar un singur kilogram de caise si alea mai uratele, pe principiul macar sa nu fie asa risipa daca o dau in bara.
Nu am plecat singura la drum si am avut cu mine si cartea Sandei Marin, inspirat cadou primit de ziua mea.
Dar uite ca pana la urma a iesit minunea si m-am procopsit cu doua borcanele de marmelada colorata si aromata care abia asteapta sa fie servita.
Ingrediente
1 kg de caise
500 gr de zahar
Se scot samburii din caise si se pun intr-un vas smaltuit, cu tot cu coaja.
Se adauga zaharul si eu am adaugat si cam 150 ml apa, panicata fiind ca pana lasa zeama caisele sa aiba in ce fierbe licoarea.
Si l-am lasat molcom sa fiarba si sa fiarba pana a inceput dulceata sa se lege.
No, daca ridicati ca mine din sprancene la expresia „sa se lege dulceata”, hai sa va spun cum sa aflati daca s-a savarsit minunea.
Luati o farfurioara si puneti-o la congelator sa fie bine racita. Cand vedeti ca marmelada incepe sa aiba o consistenta mai compacta, puneti o lingurita de marmelada in farfurioara racita. O mai lasati un pic sa se raceasca si apoi incercati sa o despartiti. Perfect nu o sa se desparta ca am fiert caisele in coaja, dar daca reusiti sa faceti doua movilite care nu curg inapoi, atunci e legata marmelada.
Cand e gata puneti marmelada in borcane usor incalzite in cuptor si se lasa sa raceasca. Le inchideti abia dupa ce marmelada a racit de tot.
Imi place reteta ta pentru ca nu are prea mult zahar. O voi incerca saptamana viitoare. Sper sa obtin si culoarea asta extraordinara pe care o are marmelada ta. Minunat blog si multumesc pentru reteta.
doua chestii de mentionat:
– e super daca cureti si coaja;
– trebuie sa aduni spuma care se formeaza deasupra.
bonus de la soacra mea: in marmelada asta se pot adauga samburii albi din samburii caiselor (dupa ce s-au fiert putin, ca sa-i spargi mai usor). iese o minunatie:)
@pursisimpludelicios – mie mi s-a parut ca si asa are prea mult zahar ;)))
Multumesc mult si te mai astept in vizita 🙂
@Teo –
coaja am ales sa nu o curat pentru ca in general la marmelada se lasa coaja. la dulceata se trece prin sita si se elimina coaja.
nu stiam de spuma 🙂
Hai că nu-i aşa greu. 🙂 Eu anul trecut am început cu dulceţurile şi compoturile, iar anul acesta am pus şi murături. Clar, semn de bătrâneţe. :))) Poţi să pui migdale data viitoare. Crude neaparat.
A, fructele îşi păstrează culoarea dacă se adaugă în dulceaţă sucul de la 1/2 lămâie. Sau şi mai puţin. Eu aşa procedez cu fiecare gem/marmeladă. Te pup!
@Adelina – multumesc mult de sfaturi 🙂 si eu cred ca e semn de batranete =)))