Maine
Guillaume Musso
Se pare ca am ramas putin in urma cu autorii contemporani si nu prea aveam idee cine este Guillaume Musso.
Asadar, am inceput sa citesc acest roman cu zero asteptari, dar si cu zero preconceptii. Si a ajuns sa ma surprinda.
Nu prea sunt o cititoare de literatura suprarealista, numar pe degete romanele de acest gen (desi acum citesc cu fervoare Urzeala Tronurilor), deci am cam strambat din nas cand, abia dupa cateva pagini, o carte cat se poate de realista imi pune pe masa – ca optiune viabila – calatoria in timp si vieti in universuri paralele.
Am fost atat de dezamagita incat am fost pe punctul sa renunt sa o mai citesc. Imi placeau personajele, pareau ca au potential, desi descrierile din introducere mi s-au parut cam stangace si cu multe (si inutile) detalii vestimentare. Se vede ca descrierile nu sunt punctul forte a lui Musso.
Dar am continuat sa citesc pentru ca eram prea curioasa de ce soarta va avea Matthew, un tanar si atragator profesor de filozofie, vaduv si avand de crescut o fetita de 4 ani. Apoi a aparut si Emma, un somelier pasionat, care face nenumarate referiri la vinuri si mancare buna.
Cei doi se cunosc online si dupa o conversatie spumoasa, decid sa se intalneasca…
Nu o sa va stric tocmai eu suspansul. Deja am spus prea multe.
Dar trebuie sa va mai spun doar atat: Musso nu e grozav la descrieri, dar e tare priceput la suspans. Dupa ce am trecut de hopul introducerii, aproape ca nu am mai putut lasa jos cartea din mana! Abia apucam un moment liber sa mai citesc cateva pagini.
Si – ca sa imi mai taie din aroganta – nu, nu am ghicit incotro se indreapta actiunea. Fiecare nou episod m-a luat prin surprindere si finalul mi s-a parut cu atat mai neasteptat.
Naratiunea este extrem de dinamica. Nu incetineste deloc, nu te lasa sa iti tragi sufletul. Pare ca te indrepti cu viteza tot mai mare spre un parapet (metafora intentionata 🙂 ).
Suspansul este construit cu grija si cu atentie la detalii. Musso stie cum sa faca, ce sa spuna, cat sa spuna, astfel incat sa prinda cititorul si sa il oblige sa duca pana la sfarsit lectura. In general, sacrificand orice alte activitati pana nu afla deznodamantul.
Mi se pare o carte perfecta pentru vacanta sau pentru un weekend liber. Nu o recomand cand aveti altele de facut, pentru ca veti reusi cu greu sa va concentrati in alta parte.
Ma bucur mult ca ti-a placut cartea.Ii citesc cartile de vreo 3 ani, insa numai cu final care se intrezareste a fi fericit. La fiecare carte a lui conteaza sa ai rabdare pana la finalul care oricum te va surprinde. Am citit si cartea de anul trecut „Central Park” inca netradusa si „L’instant present” pe care am dat 23 euro.Nu am mai socotit ca este mult,numai in aeroport am gasit-o! Dar eu sunt batrana si-mi permit din cand in cand sa platesc enorm pentru o carte.Mi se pare un scriitor deosebit prin subiectele abordate,prin personaje ,la limita intre real si paranormal. Asa ca incearca sa mai citesti si altceva scris de el.O zi buna!
Gabriela, iti multumesc mult de comentariu. Sa stii ca mi-a mers la suflet propozitia aceasta „Dar eu sunt batrana si-mi permit din cand in cand sa platesc enorm pentru o carte.” Mi se pare un exemplu extraordinar si o lectie despre cum sa nu ne pierdem bucuria de a citi!