Evenimentul era unul dintre cele mai importante ale anului. Inca din ajun casa era transformata, covoarele ridicate, vailingele scoase, cutitele ascutite, sorturile barbatesti scoase din dulapurile unde au stat peste an.
Dimineata ne trezeam cu noaptea in cap, pe mine ma imbracau dupa sistemul cepei (cat mai multe straturi de haine sa rezist la frig), casa era plina de rudele si vecinii veniti sa dea o mana de ajutor si era singura ocazie din an cand puteam intra cu incaltarile pline de noroi pana in sufragerie.
Barbatii se adunau deja in curte si una dintre femei le aducea pe o tava palinca fiarta, sa se incalzeasca si sa reziste zilei grele ce le statea in fata.
Barbatii mai tineri si mai puternici imobilizau porcul, iar bunicul – macelarul sef – il incaleca si aplica lovitura fatala. Bunica era singura femeie prezenta in curte in acest moment, adunand cu scrupulozitate sangele in vailing.
Eu, singurul copil, stateam gura casca. Nu priveam moartea porcului ca pe un act violent, ci pe un act absolut necesar pentru a manca toate bunatatile ce stiam ca au sa vina. Era, la o scara mai mare, reprezentarea mortilor saptamanale ale gainilor, ratelor, gastelor sau iepurilor, omorati de bunica, intr-un cadru restrans, in spatele casei.
In plus taierea porcului mai avea ceva special: era o zi in care rude si vecini lucram cot la cot. Sistemul era simplu si functiona prin rotatie. Imi placea atmosfera vesela, vanzoleala din casa si curte dar mai ales imi placea cina.
Cina, prima masa din porcul proaspat taiat, este formata dintr-un meniu fix: ciorba de tarhon cu carne de porc si carne de porc cu varza!
Imi placea momentul in care, in sfarsit, puteam sa fur fasii de soric proaspat. Cand recurgeam si la santaj emotional (seful era de obicei bunicul, de aceea victima mea era foarte usor de induplecat) pentru a mai obtine inca o bucatica, si inca una, si inca una…
Imi placea sa-l urmaresc pe bunicul cum amesteca compozitia pentru maios si veres si cum scotea carnatii din apa clocotita, alternand intre apa rece ca gheata si cea clocotita.
De aceea nu pot sa nu ma revolt cand gasesc astfel de posturi. ( va rog sa cititi cu atentie descrierea facuta Moldovei – They live like we did 100 years ago…)
Taierea porcului este pentru noi o traditie, nu un act de barbarie. Nu il facem nici din sete de sange, nici din dorinta de a chinui animalele. Nici nu sustin ca o facem pentru ca altfel nu am avea acces la carne de porc proaspata.
O facem pentru ca este un obicei, pentru ca este un obicei frumos, care pe noi ne bucura! Este o sarbatoare pentru fiecare gospodarie.
Cred ca este singurul caz in care putin imi pasa daca ne integram sau nu in civilizatie europeana.
Si mai stiu ca toti occidentali care au participat alaturi de familia mea la acest „macel” atat de incriminat, au fost impresionati, au mancat bine si s-au distrat copios.
mie nu mi s-a parut nimic ofensiv in postul ala. moldova (si satele romanesti, probabil) chiar traiesc cu 100 de ani in urma lor, care vad porcul direct in supermarket. si cu vreo 50 de ani in urma mea, cel putin, care macar am vazut porci vii in cocina (dar n-am stat niciodata la tara, printre animale, mai mult de cateva zile).
comentariile vad ca au fost toate pozitive, n-a fost nimeni socat. carnea vine din animale si totusi (cred ca) toata lumea isi da seama ca animalele alea nu mor de bunavoie.
nu stiu, mie mi s-a parut o descriere destul de impartiala. si eu as vedea la fel procesul, probabil (desi, ok, eu as fi in casa incercand sa nu aud porcul guitand).
Chiar ieri am văzut aci în Germania ditamai camionul cu trei niveluri de cuşti ca încărcătură. Nu se vedea înăuntrul lor, dar după guiţul bietelor animale speriate şi moarte de frig, îţi dădeai imediat seama ce conţin. N-am asistat niciodată la tăierea porcului la ţară, dar cred că e ceva totuşi mai „omenesc” decât să ţii mii de animale în cuşti de un metru pătrat şi să le-ndopi toată viaţa cu antibiotice şi hormoni. Deci sunt oarecum în asentiment cu tine.
Au Vama o melodie „Tata taie porcu'” care se potriveste in context 😛
@jen – de multe ori cand scriu ceva stiu ca imi scapa ceva din argumentatie si nu stiu ce. tu mi-ai amintit de data asta 😀
nu ma deranjeaza ca spune ca suntem cu 100 de ani in urma. suntem, nu-mi bat capul sa neg asta.
ceea ce ma supara e ca pun „barbarismul” slaughterului pe baza faptului ca suntem „cu o suta de ani in urma”.
nabbu – chiar azi am vazut si eu (in romania noastra, cea oricum barbara) 3 tiruri cu 2-3 niveluri incarcate cu porci si vaci.
Langa tirurile cu vaci am stat la o benzinarie: urlau intr-un mod inspaimantator.
Imi zicea cineva ce lucreaza in domeniu, ca pentru animale un astfel de transport este adeseori mortal din cauza stresului. Si ca inainte de drum, de cele mai multe ori sunt supuse la diferite tratamente medicamentoase.
De asemenea un animal simt moartea…fie ea prin cutit, gaz sau injectie. Groaza e aceasi!
@ CARINA – STIU! de la tine am ascultat-o 😉
Si pe mine m-a iritat tonul articolului. Inclusiv afirmatia „a friend of mine, let’s call him a moldavian” mi se pare penibil si denigrant in acelasi timp. Strainii merg in ferme sa asiste la ritualurile injunghierii porcului, oare de ce?! De masochisti ce sunt sau pentru ca au priceput ca e un ritual si la urma urmei parca am fi toti vegetarieni, asa tamtam face autoarea… banuiesc ca e vorba de o femeie, nu m-am uitat exact la autorul articolului. Tanti aia are alte frustrari si si-a varsat naduful pe prietenul moldovean si porcul sau…
@ Rebecca – tanti nu nominalizeaza salbaticii :))) once a savage, always a savage! ;))