Liniste

Zilele trecute, discutam pe un grup de mame despre cum se descurcau bunicile noastre, cu mai multi copii, cu toate treburile gospodariei pe seama lor, cu lipsa de tehnologizare care usureaza munca gospodinei moderne, cu gatitul (mancare, paine etc) si asa mai departe. Si totusi copii cresteau bine, erau parca mai responsabili, mai implicati, ajungeai la ei mai usor.

Argumentul meu a fost ca lipsa de supra-stimulare facea ca lucrurile sa se desfasoare in alt ritm. 

Copilul nu era pus la TV pana mama avea ceva important de facut, ci implicat, pe cat posibil, in toate activitatiile casnice. 

Azi am fost in mall sa ne intalnim cu parintii mei, aflati intr-o scurta vizita in oras. Am trecut pe langa etajul cu centrul de joaca pentru copii si am poposit putin acolo pana cand Natalia a construit putin la o masa de lego. Cat ea era preocupata, eu am privit in jur si va marturisesc ca si eu, cu capacitatea de procesare a unui adult, m-am simtit ametita si agitata de multitudinea de aparate, beculete, sunete etc. In 5 minute deja simteam cum imi creste nervozitatea, am devenit usor iritata si pur si simplu nu puteam sa imi iau ochii de la nebunia din jurul meu.

Nu sunt avocata unei vieti in sihastrie, dar cred ca un pic de minimalism ar aduce multa liniste in viata noastra. 

Priviti in jur si incercati sa identificati stimulii care nu erau prezenti in copilaria voastra: de la televizor, la pc, laptop, tableta, telefon, jucarii cu beculete si sunete, pana ce si cd-ul cu muzica. Pe strada un numar urias de masini, de culori, de reclame, o plimbare intr-un supermarket aduce cu sine un bagaj imens de informatii de procesat. Pur si simplu, uneori devine ciudat sa ai un moment de liniste. Auditiva si vizuala. 

Iar tot acest flux continuu de stimuli, nu numai ca leneveste creierul si moleseste imaginatia, dar mai ales agita copilul. 

***

Iar eu nu sunt fara de pata. 

Si tocmai de aceea, vorbesc din experienta noastra: zilele in care Natalia are acces la TV sunt zile mult mai grele. Este suparata, plange fara motiv, nu se decide ce vrea, ba aia, ca cealalta, nu se joaca mai deloc cu jucariile si comunicare cu noi este minima. 

Zilele in care TV-ul e inchis (mentionez aici ca vorbesc de canale de desene pentru bebelusi – Duck TV & Baby TV, in nici un caz Disney sau altele) sunt zile in care totul merge ca uns. Copilul este linistit, comunicativ, foarte implicat si atent. Se joaca mult singura, inventeaza jocuri, pune in scena mici scenete cu jucariile ei etc. 

Acelasi lucru l-am observat si din cauza camerei pline de jucarii.  Am luat masuri si am redus treptat numarul de jucarii. Acum suntem la 2 cutiute mici, cu cateva jucarii. Nu am cuvinte sa va spun cat sunt de apreciate acele jucarii si cate jocuri a inventat cu ele. La cateva zile le ascund si scot altele, avand astfel o rotatie a jucariilor si cu posibilitatea de a o suprinde mereu. 

***