
Si dupa cum spuneam, cu o usoara si nevinovata premeditare am ascultat un album vechi, un album cumparat in primul an de facultate. Acum melodiile mi se par prea lente si versurile care atunci ma inspirau acum ma fac cel mult sa ridic sceptica din sprancene si sa zambesc indulgent adolescentului din mine – „ce copil erai!”.
Si apoi, ca si cum glasul moale al cantaretei imi foreaza in creier in cel mai brutal si canibalesc mod cu putinta, ma proptesc cu barbia in palma, ochii mi se atintesc de un punct inexistent si in minte mi se deruleaza aceleasi imagini.
Senzatia de libertate cand, ajunsa acasa dupa un lung drum cu autocarul, imi arunc geanta si hainele in mijlocul holului de la intrare si ma trantesc in pat, neavand alta grija decat sa continui lectura unei carti oarecare.
Indiferenta cu care pierdeam nopti fara sa simt oboseala, capacitatea de a amesteca ziua cu noaptea si lipsa oricarui ceas desteptator din casa.
Garsoniera saracacioasa, cu mobila veche, cu linoleul ros de caine in hol si cu ghiuveta ruginita din bucatarie.
Cactusul fostului chirias pe care l-am luat cu mine cand am plecat. Si muscatele curajoase din geamul de la bucatarie.
Cursurile imprastiate peste tot – coli A4 scrise din colt in colt cu scrisul meu inclinat, mare si rotund. Cursurile colorate si subliniate in sesiuni.
Listele cu nesfarsitele date atarnate de pereti.
Gaurile din tencuiala acoperite cu citate.
Cartile cu miros dulceag imprumutate de la biblioteca.
Siguranta ca orice e posibil. Indecizia, dar totusi siguranta absoluta.
Curajul de a pune lucrurile pe foaie, de a asterne ganduri si apoi de a le privi in fata cu ochi critic. Curajul periodic de a rupe si arunca aceste foi.
Curajul de a spune da fara sa cantaresc nimic. Curajul de a spune nu abrupt, dur, rece, cu rasul clocotind in mine a eliberare continua.
Si da. Lucrurile s-au schimbat. Poate s-au schimbat doar pentru ca noaptea e pentru somn si ziua nu mai pot sa-mi las nepasatoarele lucrurile pe jos, in dezordine, pentru ca mai tarziu tot eu ma impiedic de ele.
Ama, buna, daca iti face placere sa raspunzi ai o leapsa pe blog la mine si un premiu, pentru ca imi place foarte mult blogul tau (si asta si cel culinar de fapt) 🙂
http://fotografii-fiecare-zi.blogspot.com/2010/02/10-porunci.html
@Adriana – iti multumesc mult de tot 🙂