Aseara am rasfoit prin cateva fisiere cu poze vechi si am simtit atata bucurie!
Cred ca ne pierdem in detalii in viata de zi cu zi: uite cat praf, iar sunt firimituri pe jos, nu reusim sa strangem bani sa facem nu stiu ce reparatii la casa, ne napadesc buruienile si tot asa. Zi de zi suparati si nemultumiti.
Rasfoind pozele, mi-am dat seama ca amintirile ne zambesc cu bucurie chiar din mijlocul gradinii care ma nemultumea vara trecute. Ba chiar, gradina care mi se parea o jungla prafuita, era neasemuit de frumoasa: uite margaretele pe care le culegea Natalia, uite floarea soarelui crescuta de peste 3 metri, plina mereu de bondari grasani, uite rosiile care ne-au hranit o vara intreaga, uite zilele ingrozitor de fierbinti in care stateam in casa, cu draperiile trase si ne jucam pe parchetul putin mai racoros.
De aceea vreau sa tin un astfel de jurnal. Pentru ca amintirile sunt atat de frumoase si iata, ca in acest caz, ma fac sa privesc cu ochi mai ingaduitori prezentul si ma ajuta sa fac un pas in spate si sa apreciez ce conteaza cu adevarat: bucuria copiilor, sanatatea noastra si linistea caminului nostru.