Uneori mai am norocul sa primesc cate o rata de tara. Mare, grasa, aromata.
Si cum te comporti cu ceva foarte pretios, incerc sa o dramuiesc in asa fel incat sa ii valorific fiecare bucatica. Pieptulil fac friptura sau sunca (reteta aici), pulpele le fac de obicei pe varza (reteta aici), iar restul il folosesc intr-o supa.
Sincer, din punctul meu de vedere, supa de rata e mult superioara celei de gaina. Imi place infinit mai mult aroma ei, de aceea nu ratez niciodata ocazia sa o fac. Dar de multe ori grasimea de pe rata este pur si simplu mult prea multa pentru supa.
Si atunci aleg sa jupoi pielea de pe rata, o toc cubulete si o pun la foc mic in tigaie. Mai intai se va topi grasimea si apoi, incet-incet, se rumeneste si se formeaza jumarile.
Grasimea o strecor si o pun in borcane.
Obtin o untura galbena pe care o folosesc mai apoi la alte supe (care nu au norocul unei carni atat de bune), la prajit „delicatese”(de exemplu rumenesc putin cartofii in aceasta untura pentru un plus de savoare) sau pur si simplu – in acele momente cu pofta de grasimi – pe paine cu sare 🙂
iti vine sa crezi ca eu nu-mi amintesc sa fii gustat macar vreodata carne de rata?..:))Pup
Alinutzika pai vezi cum faci sa schimbi asta 🙂 chiar merita!
E foarte buna carnea de rata, singura problema e intr-adevat grasimea, altfel gustul merita din plin!
eh, dar iata ce putem face cu grasimea :)))
eu am pregatit rata prima oare in viata mea cu cateva zile inainte sa vad aceasta postare. din pacate.
pieptul si pulpele le-am facut la cuptor, au iesit fenomenal de bune. Dar supa a iesit muuuult prea grasa pt gustul nostru. 🙁 trebuia sa ma gandesc si eu sa fac jumari.. ata ete.. data viitoare voi sti.
Tucike ar fi trebuit sa intrebi pe grup 🙂 si de nu eram eu, sigur era cineva care stia de ele. din pacate rata e prea grasa pentru supa 🙁