Nu prea vorbesc eu despre filmele pe care le vad, dar acest film ma determina sa imi mai schimb obiceiul. Nu neaparat pentru ca este un film atat de profund incat iti schimba sensurile adanci ale filozofiei existentiale, ci pentru ca este un film-lectie de viata, un film pozitiv si simplu.

In toata galagia si scandalul asta in care parem sa surzim tot mai tare si sa devenim tot mai incrancenati, in toate aceste urlete care dau vietii un gust fad, e nevoie de un astfel de film care sa aminteasca de lucruri simple si sanatoase. E nevoie e povestea unei femei care poate sa vada frumosul in orice (si daca nu e evident sa-l stoarca cu forta) si care poate sa ne aminteasca si noua sa incetinim putin pentru a mai avea timp sa degustam (la propriu!) viata.

Datorita Dianei am reusit si eu sa vad Julie & Julia dupa multe luni de asteptare. Poate ca pentru multi filmul nu va fi unul deosebit, dar pentru cei care inteleg ca niciodata nu poti folosi prea mult unt :), filmul este unul deosebit. Meryl Streep joaca incredibil si zau ca modul in care a dat viata Juliei Child te umple de energie si de viata.


Desi aveam asteptari si din partea personajului Julie (credeam ca o sa regasesc in ea ceva din munca unei bloggerite culinare), am fost dezamagita. Serios! Un personaj slab, motivat doar de …nici eu nu stiu ce, care duce (din punctul meu de vedere) prea departe fascinatia pentru Julia Child.


In schimb Julia Child este un personaj incredibil. De la aceasta femeie nu prea frumoasa, mult prea inalta si fara vreo trasatura deosebita care sa o scoata din anonimat, ajungi sa inveti exact ce este mai frumos in viata. De la inaltimea ei exagerata Julia se bucura de viata ca un copil si isi face vreme sa se bucure de tot ce o inconjoara: fiecare aroma si fiecare adiere de vant. Dupa ce vezi filmul ajungi sa te invarti fredonand, sa gusti ceva mai atent mancarea si sa razi mai cu pofta. Serios! 🙂

*surse imagini – aici si aici