Problema importantei jucariilor in viata copiilor ma preocupa de multi ani, cu mult inainte sa am copiii mei. De fapt, ma preocupa din liceu, cand am scris un eseu la engleza despre discriminarea intre sexe la jucariile comerciale.
De cand am devenit insa parinte, am analizat aceasta problema mult mai atent. Iar faptul ca am si fata si baiat, m-au facut sa fiu si mai atenta la acest aspect, sa ma analizez mai cu grija si pe mine si sa recunosc ca, da, fara sa imi dau seama, pana ce si eu sunt inclinata sa fac discriminari.
Dar nu e vorba doar de diferenta de sexe. Problema jucariilor intr-o era a consumerismului si a marketingului agresiv este una mult mai complexa.
Marketingul tinteste mai intai parintele.
Copilul e prea mic inca sa aleaga, sa ceara. Nu-i nimic! Reclamele exploateaza dragostea, dar si vina parinteasca.
Nu-i asa-i ca si tu vrei sa ai copilul zambitor si fericit ca in reclama? Nu-i asa ca nu vrei ca tocmai tu sa iti lipsesti copilul de aceasta super-mega-cantareata-luminoasa jucarie pe care o au toti copiii? Cum sa nu agati tu la carucior zdranganeaua cu oglinzi, luminite si culori? Pai nu au toti copiii la fel?
Firmele de jucarii stiu ce butoane sa apese in mintea parintelui pentru a-l determina sa faca achizitia. Si au grija sa fie o investitie: puiul de om este viitorul consumator. Niciodata satul, niciodata pe deplin multumit, pentru ca mereu apare ceva nou. Un accesoriu, un upgrade, ceva mai sclipicios, mai bun, mai rapid, cu o mai mare promisiune de fericire.
Jucaria cu care se joaca vs. Jucaria care distreaza
Fiti foarte atenti la aceasta distinctie: jucaria copilului vostru il face sa se joace, sa exploreze, sa descopere, sa creeze sau doar il distreaza, il mentine atent, vrajit?
Avem si noi cateva jucarii care distreaza. O vacuta care canta si i se aprind roata beculetele cu cifre. Cica e educativa. Nu am sesizat ce a invatat primul meu copil de la ea, dar il vad pe al doilea ca se uita naucit si fascinat la beculete. Atat. Il tine acolo, zgaindu-se absent la clipocitul lor vesel. Nu intreprinde nici o actiune, maxim sa mai apese un buton sa reporneasca cantecelul.
Cand am vazut omuletii de lemn specifici pedagogiei Waldorf, m-am crucit ce pret au. M-am intrebat ca orice om cu bugetul dramuit: dar ce fac, domne’, cioturile astea de lemn?! Le dau si de mancare?
Cu mintea de acum, cu omuletii „forjati” de doi copii de varste diferite, am sa va dau un alt raspuns: omuletii astia sunt de toate. Personaje, jucarii de dentitie ( roade R. la ei intr-o veselie si nici nu se vede!), lectii pentru culori, numere, suprafete de desenat si de pictat. Inca nu le dau de mancare, dar au fost folositi pe post de ingrediente de supa in bucataria de joaca.
Sesizati diferenta?
Vaca sclipitoare si cantatoare e doar o vaca.
Lasati copiilor un spatiu pe care sa il umple cu imaginatie
Fie ca este vorba de jucarii sau de incaperi, nu supra-incarcati!
Orientati-va dupa culori si texturi placute! Citisem povestea unei educatoare care le vorbea parintilor de acest subiect al jucariilor. Si facea un mic test cu ei: ii lega la ochi si ii punea sa pipaie, atinga de obraz, chiar de buze anumite jucarii. Faceti si voi la fel: puneti mai intai mana pe jucarii, vedeti ce textura au, daca este placuta sau nu.
Aveti prea multe jucarii? Puneti o parte in cutii si scoateti-le prin rotatie. Nu mai cumparati altele sau cumparati mai putine si ales mai cu cap.
Un copil care are multe jucarii, care le primeste des, nu investeste emotional in ele. Sunt doar de distractie, nu au…suflet.
Asigurati-va ca jucariile pe care le primeste sunt adaptate varstei (de exemplu, copiii mici experimenteaza lumea mult mai senzorial si se identifica mai mult cu lumea animala, de aceea se joaca mai mult cu jucarii care reprezinta animale) si ca au o continuitate.
Jucarii de inspiratie Waldorf cusute de mana – le gasiti aici
Ne complicam prea mult, ne temem si cream lumi artificiale
Cand am vizitat o gradinita privata acum cativa ani, ne-a fost prezentata si curtea unde se jucau copiii. Totul era plastic, tartan si beton.
Neglijam astfel una din cele mai ofertante jucarii din lume: natura! Iarba, buruienile, noroiul, ramele si ganganiile pamantului.
Ne dam peste cap sa scoatem copiii la locuri de joaca special amenajate, le cumparam masinute pe baterii care sa ii duca pana acolo, dar ii ferim de noroi.
Nu neglijati nici dezvoltarea senzoriala a copilului. Nu le captusiti lumea cu plastic de teama unei julituri, oferiti-le libertatea sa isi devolte simturile si nu ii atarnati in hamuri, caci dezvoltarea copilului inseamna si sa stie sa cada si sa stie sa se ridice.
E vorba de atentie, nu prohibitie
Nu va imaginati ca la noi in casa sunt doar cateva jucarii de lemn. Nu! Avem o multime de jucarii (mare parte depozitata in cutii) si multe reprezentand personaje de desene animate. Avem intreaga trupa a lui Mickey Mouse, figurinele din Peppa, pe Plusica si pe printesa Sofia.
Am facut un mic test si am pozat ultimele jucarii cu care s-a jucat Natalia aseara.
Dupa cum vedeti, nimic deosebit.
Ce nu veti vedea insa, sunt papusi gen Barbie, truse de machiaj sau de facut unghiile (atat de promovate mai nou!)
Iata si cateva intrebari la care sa raspundeti inainte de a cumpara o noua jucarie:
Elizei ii plac foarte mult papusile Barbie si chiar se joaca cu ele, face foarte mult role play. Idem cu seria de figurine cu printesele Disney. Cred ca fiecare copil e diferit. Pe ea jucariile extrem de simpliste nu au atras-o si nu consider ca i-a daunat la capitolul imaginatie. Uneori raman masca de ce frumos se joaca, inclusiv cu setul de facut unghii care a fost mare hit cat a rezistat (in vacanta, in timpul scolii nu-i permit sa-si faca unghiile, nici macar cu oja de copii) sau cu mobilierul si hainele lui Barbie. Alteori scoate teancuri, teancuri de carti si le rasfoieste, le citeste si le pune la loc. Recunosc ca Eliza este un copil mai special intr-o anumita privinta: este foarte recunoscatoare pentru orice primeste si apreciaza orice jucarie, oricat de mica, ieftina sau urata. Nu pot spune ca-mi aduc aminte de jucarii stricate. Uitate, temporar, da, dar si cand le redescopera! Eu am si o manie, epurez des: impart in trei categorii: de trimis la tara la fina mea, de trimis la bunici sa se joace cu ele acolo si de donat. Inainte mai si vindeam o parte din ele, acum prefer sa le dau.
Si apropi de jucarii si de copii: de ziua Elizei o prietena m-a intrebat ce sa-i ia cadou. I-am spus ca ii poate lua orice, pentru ca Eliza se va bucura, dar ca ar aprecia enorm o anume papusa Barbie. Si prietena mea, cu o fetita fix de varsta Elizei, m-a intrebat extrem de uimita: dar Eliza inca se mai joaca cu papusi Barbie? Am ramas socata, nu stiam ca e posibil ca la 7 ani fetitele sa nu se mai joace cu papusi….