Pe Murdoch am descoperit-o pe vremea cand vizitele lunare la biblioteca British Council erau o regula adanc intiparita in rutina mea. Imi alegeam cu religiozitate fix 5 carti (3 de beletristica, una de gramatica – exercitiul mama limbii engleze si una aiurea, de “diverstiment”).
De cele mai multe ori nici nu aveam habar ce iau acasa. Dar acesta este un risc ce merita sa ti-l asumi. Pentru scriitori precum Iris Murdoch.
Murdoch mi se pare un clasic modern. In romanele ei regasesc ceva din Thomas Hardy siscriitori clasici rusi, sunt asa de convinsa ca actiunea se petrece undeva in secolul XIX, incat aparitia unei masini, ba mai mult, o femeie conducand o masina este un soc ce ma scoate din reverie.
Iris Murdoch este un scriitor realist, dar romanele ei au o puternica nota mistica. Exista mereu o unda de mister de natura supranaturala care, abia pe parcurs se destrama si lasa loc realitatii pure, reci, brutale.
Clopotul este mai ales un roman al discriminarii sexuale.
Actiunea este plasata intr-o societate religioasa inchistata care afecteaza libertatea vietii sexuale a personajelor. Daca initial se pune mai mult accent pe emanciparea sexuala a femeii, pe parcurs relatiile homosexuale castiga teren si se dovedesc a fi scopul principal a lui Murdoch.
Inclinatiile homosexuale ale personajelor, incapacitatea lor de a-si asuma responsabilitatea pentru actiunile lor, inabusirea oricarei porniri sexuale duc spre automutilare sufleteasca si un sfarsit tragic.
O carte pe care o citeam pana noptea tarziu si ma trezeam dimineata cat mai devreme, doar pentru a mai citi cateva pagini.