A trecut mai bine de o saptamana de cand pe pagina de Facebook a blogului meu nu mai este activitate. Si cel mai probabil nu va mai fi in curand. A trecut aproape o saptamana de cand pe pagina mea personala de Facebook nu mai este activitate. Si probabil nu va mai fi in curand.
Cei (foarte putini) care au observat acest aspect, m-au intrebat daca sunt ok. De fapt, sunt foarte bine. Nu va faceti griji.
Vedeti voi, daca vorbesti despre intentiile tale inainte de a decide sa renunti la o utilizare a Facebook-ului, lumea te acuza de atitudine pasiv-agresiva sau iti spune ca lucrurile nu vor mai fi la fel fara tine. A doua parte a fost cea mai dificil de depasit idee pentru mine. Asta si ideea ca eu, ca blogger, trebuie sa ma promovez pe Facebook.
In primul rand, sa discut despre afirmatia ca lucrurile nu vor mai fi la fel. Hm, ba vor fi. Fix la fel.
Nimeni nu intra pe Facebook pentru mine sau pentru o singura persoana anume. Eu am reusit sa trec peste acest santaj emotional sau peste aceasta viziune cam narcisista. Am reusit abia cand am decis singura sa ies de pe Facebook, fara sa anunt inainte.
Atractia Facebookului nu rezida in anumite persoane, luate separat, ci in acel melanj de informatie si de notificari continue (am punctat cateva aspecte aici – Deconectarea 2).
Tocmai acest flux de informatie este cel care ma oboseste pe mine. Nu, nu renunt la Facebook pentru ca m-a suparat cineva, ci pentru ca am ajuns la saturatie si sunt prea obosita. Avand la dispozitie foarte putina energie suplimentara, am realizat de fapt cata energie inghite (cu lacomie) un feed de Facebook.
Un scroll de 3 minute te poate lasa epuizat. Aici te enervezi pe politicieni, apoi vezi o idee grozava de DIY, urmeaza niste poze cu copii morti, apoi o pisicuta draguta (si te simti vinovat ca o crezi draguta pentru ca tocmai ai vazut victimele razboiului), apoi un amic simpatic emite o judecata care iti ridica tensiunea (asta daca nu intri intr-o polemica inutila despre politica/religie), apoi vezi o poza cu o prajitura apetisanta….
Intelegeti ideea, nu? in 3 minute ai trecut printr-un carusel emotional care cel mai probabil nu ar fi posibil altfel.
Al doilea punct, poate chiar mai greu de depasit, a fost faptul ca am considerat ca trebuie sa ma promovez pe Facebook ca blogger.
Prin urmare, am investit mult timp si resurse pentru a construi o pagina (care acum are aproape 50.000 de fani!) si un grup frumos si activ (cu peste 2200 membri).
Fiecare incercare de a ma departa de Facebook, esua lamentabil fix in acest punct: promovarea blogului. Si nu doar pentru ca deschideam pagina, ci pentru ca asta cerea timp investit, interactiune, crearea de continut special pentru pagina de FB, fie doar si sub forma de linkuri postate.
Apoi, intr-o zi, mi-am pus intrebarea nerostita pana acum: si daca nu ma mai promovez pe Facebook?
Ce ar fi daca, timpul investit in a ma promova pe Facebook, l-as folosi in a crea continut pe blog? Oare cititorii mei, nucleul acela dur, prefera sa gaseasca ocazional, dupa toanele Facebookului, cate un link postat de mine sau prefera sa gaseasca pe blog cat mai multe articole despre subiectele care i-au interestat in primul rand? Oare nu le arat mai mult respect si consideratie postand mai des (si mai bine), rezolvand micile probleme tehnice ale blogului si respectand promisiunile facute si sa abordez diferite subiecte care ii intereseaza?
Abia cand mi-am pus aceste intrebari, raspunsul a fost evident si a indepartat un moment de panica legat de decizia – cam iesita din comun – de a opri promovarea pe Facebook.
Iata cateva intrebari primite si raspunsurile mele.
1. Nu e o lipsa de respect si de consideratie fata de cei aproape 50.000 de fani de pe pagina de Facebook a blogului?
Nu. Si sa va spun de ce.
Sunt foarte recunoscatoare ca mi-ati oferit acel like. Daca ar fi dupa mine, el ar valora foarte mult. Dar in algoritmul capricios al Facebookului el nu prea valoreaza mare lucru. Astfel incat, desi ati dat like, sansele sunt mici si rare ca eu sa apar in feed-ul vostru.
Iar eu nu prea am ce face din acest punct de vedere: sunt pe terenul Facebookului, el face regulile. Eu acolo nu sunt stapana pe continutul meu. Pot investi bani in promovare….adica voi dati like paginii, eu muncesc si creez continut pe Facebook si tot eu ii si platesc ca acel continut sa ajunga la voi.
Prefer sa muncesc strict in locul care imi apartine mie, adica acest blog.
2. Cum voi afla cand vei posta ceva nou?
Foarte simplu. In partea din dreapta a paginii, sub poza mea, este o casuta de abonare. Introduceti acolo adresa voastra de email si veti primi cate un mail in fiecare zi in care postez eu noutati pe blog.
Nu voi face spam! Daca public mai multe articole intr-o zi, veti primi tot un singur mail cu toate articolele (deci aveti grija sa dati scroll in continutul mailului).
…sau pur si simplu sa intrati pe blog 🙂
3. Cum voi mai vorbi cu tine?
Daca vrei sa ma intrebi ceva legat de o reteta, un articol, poti sa imi lasi un comentariu la acel articol. Preferabil, pentru ca asta ma ajuta si pe mine sa vad despre ce e vorba.
Daca vrei sa imi pui o intrebare mai complexa, daca vrei sa imi sugerezi un subiect pe care sa il abordez pe blog, trimite-mi un mail la adresa ama [@] amanicolae.ro
*aici mai vreau sa fac un mic comentariu: vreau ca discutiile cu cititorii mei sa nu mai fie in vazul si accesul tuturor trollilor de Facebook. Acolo nu pot controla mereu situatia, dar pe blog totul este moderat. Si luand in vedere ca eu platesc banii de gazduire, nu am nici o apasare sa sterg comentariile neavenite si sa ofer un spatiu mai frumos si mai linistit de discutie.
4. Ce se intampla cu grupul?
Of, asta este cea mai grea intrebare pentru ca emotional de acel loc sunt cel mai legata. Dar am convingerea ca lucrurile vor merge inainte in acelasi ritm acolo pentru ca grupul nu sunt eu, ci sunt oamenii minunati care se afla in el.
5. Stergi contul de Facebook?
Nu.
Vreau sa cred ca am suficient control de sine 🙂 si la fel cum am cont pe n+1 site-uri, asa am si aici un cont. In plus, exista niste aspecte logistice: de exemplu, imi e mai usor sa trimit poze parintilor prin mesaj pe Facebook, multe site-uri permit un login rapid cu contul de Facebook, unele site-uri nu permit comentarii decat cu aplicatia de Facebook.
Pe langa acestea, raspund putin si pentru intrebarea nr. 4, mai vreau sa intru pentru a asigura moderarea grupului de Facebook si sa raspund acolo la eventuale intrebari organizatorice.
6. Renunti la internet???
Nu. Internetul nu e Facebook. Si cred ca fac pasul acesta tocmai pentru ca internetul a intrat intr-un con de umbra de cand cu Facebookul.
7. De unde vei afla stirile?
Mi-am facut o mica lista de ziare/site-uri pe care le rasfoiesc (aproape) zilnic. Enumar aici Mediafax, Gandul, Adevarul (pentru stiri) si PressOne, Casa Jurnalistului, nou lansata Republica dar si cateva publicatii internationale. Pentru mine acest nou obicei de a afla stirile este mult mai eficient pentru ca elimin toate acele titluri si articole senzationaliste (sa nu zic scelerate) de pe site-uri de propaganda.
Concluzie
Voi posta acest articol pe pagina mea de Facebook doar ca informare, astfel incat sa nu se nelinisteasca prietenii, familia mai indepartata si – daca doriti si nu ati facut-o inca – sa va abonati la blog pentru noutati.
Daca aveti comentarii, va rog sa le lasati aici, nu pe Facebook 🙂
Vreau sa repet ca aceasta decizie nu are nici o legatura cu cineva, ci pur si simplu este ceva ce eu simt nevoia sa fac. Si facand asta deja ma simt mult-mult mai bine si este dovada ca este un drum corect pentru mine.
Sa nu va spun cat am citit in timpul asta… 🙂 (si nu feed-uri de facebook!)
De multe ori am vrut sa-ti zic ca faptul ca-ti anunti plecarile de pe Fb nu te ajuta deloc. Eram curioasa cum va functiona de data asta, fara anunturi. Pare ca bine so far. 🙂
oh, da. Mult mai bine 🙂 am apucat sa ma detasez
Eu n-am intrat niciodata pe pagina ta de facebook, te citesc de cativa ani (de cand erai insarcinata cu Natalia) numai pe blog.
Intru rar pe FB, postez cate ceva doar de cateva ori pe an:)) in schimb, sunt f multumita de ceea ce am obtinut din utilizare: in functie de ce m-a interesat de-a lungul timpului, am cautat evenimente si am intrat in contact cu oameni care aveau interese similare, de multe ori ne-am intalnit ulterior si in persoana (de obicei, la cursuri/evenimente/lansari etc), iar cu cativa chiar am colaborat sau m-am imprietenit.
Pentru mine FB a fost in toti anii acestia o experienta foarte buna. Dar ar mai trebui sa mentionez ca pana acum nu mi-am cumparat smartphone sau tableta, nici macar un laptop mic si deagut cu care sa pot merge peste tot:)) … mi-am „limitat” accesul doar la calculator. De multe ori, oamenii se mai mira cand aud ca nu-mi pot verifica mail-ul decat seara cand ajung acasa, insa mie mi-e bine asa, cu disponibilitatea mea „online” limitata:))
Andreea, sa stii ca device-urile astea te fura. Si eu mi-am pus acum laptopul in alta camera, sa nu fie la indemana. Si telefonul il folosesc mai ales cand stau si alaptez, dar sa citesc ebookuri 🙂
O decizie inteleapta, eu voi fi in continuare fan blog ca pana acum.
Spor in toate si zile linistite!
Multumesc mult, Simona 🙂
Nu am cont de Fb, deci primesc notificari pentru articolele noi pe mail.
Nu imi doresc cont de Fb,dar e neplacut cand peste tot e mai usor sa te conectezi cu acel cont, cand sunt campanii interesante care se promoveaza doar pe Fb.
Dar asta e…. ajunge cat timp consum ca sa scanez mail-urile.
Dorina, esti printre putinii oameni de care aud ca nu au cont pe Facebook. Si nu au avut niciodata 🙂 Si sincer, sunt un pic geloasa pe voi 🙂
Îmi place tare ce spui și încerc mereu să țin seamă. Eu mereu citesc ce trimiți pe mail, și nu pt ca nu.mi olace fb, dar cum nu mi te arăta fb…uit… Cred ca ai făcut bine.
Uite, de ex azi mă întreba șiră.mea cum de nu mă plâng ca nu mă descurc cu băieții. Pai…mă descurc cât să.mi convină mie și mai ales lor, și apoi..Ama zice ca n.ajuta să te plângi, din contra 🙂
Ce simpatica esti, Elena :)) si sa stii ca sfatul asta este unul care pe mine m-a salvat de mii de ori 🙂
Ce coincidență ! Nici eu nu mai intru des pe FB de vreo 2 săptămâni ! Marea realizare a fost 7 zile de deconectare !! :)) . Eu o fac în scop terapeutic , pt simpla mea liniștire a creierului . Îți urez mult succes în continuare și mă abonez cu siguranță ! Vreau să ținem legătura virtuală ! Te salut ! Loredana S. Vlădescu
Multumesc mult, Loredana. Sper sa ne regasim mai odihnite si mai zen 🙂
Ama, nu pot decat sa te felicit pentru decizia luata. Am rezonat mult cu tot ce ai scris pe blog despre fb. Eu nu te citesc ca urmare a linkurilor lasate pe pagina de facebook, ci pentru ca sunt abonata si primesc pe mail notificari.
Cu renuntatul la fb…nici macar nu-i greu. Trec zilele si te minunezi de cat iti este de linistita viata, de cat esti de atenta si conectata la copiii tai. Mai greu este sa tii piept celorlalti, cei care te vor inapoi acolo, caci numai asa putem „sa comunica, sa mai tinem si noi legatura”. Este atat de falsa comunicarea asta! Spun falsa pentru ca uite, eu imi ziceam mult timp ca lasa, mai tin si eu legatura cu unul altul, mai stiu ce se intampla in viata lui, ce face…de fapt nu comunicam, pentru ca eu nu ma opream din scrollul meu sa stau sa vorbesc cu oamenii, sa-i intreb ce mai fac, daca sunt bine, sanatosi…doar ma uitam la poze din viata lor, citeam statusuri si aveam impresia ca, da, comunicam. Intr-o vreme, cand nu am intrat pe fb mai mult timp, le scriam oamenilor mailuri, sau ii abordam pe whatsup…ma simteam mai implinita facand asta, desi imi lua mai mult timp.
Mult succes si liniste in suflet.
Cu drag,
Dana
Multumesc mult, draga Dana 🙂
E multa pace, asa este. Culmea e ca nu numai ca nu mai simt nevoia sa intru pe Facebook, dar seara nici nu ma mai grabesc sa scot laptopul. Mi-am pastrat telefonul, pentru ca am sesiuni prelungite de alaptat & adormit in brate si Robert nu ma lasa cu carte in mana, si atunci citesc ebookuri sau (daca sunt pre obosita) stau pe Pinterest (activitate care oricum mi se pare mai motivationala :))
Tocmai mi-am instalat o aplicatie „Stiri pe surse” (sotul ma pistoneaza ca prea am fost aeriana o luna de zile cat am „parasit” FB-ul – nu ca as sti prea multe „stiri” in perioadele FB-iste, asa ca, incerc sa gasesc o solutie 😉 ). Doar ca, mult din ceea ce am invatat in ultimii ani a fost din articolele ce au circulat pe FB. Intr-adevar, acum nu mai am timp/energie/chef de ATAT DE MULTE informatii. Voi incerca sa ma abonez la newslettere pe unde se poate.
Eu asta fac de cateva zile: scot paginile carora le-am dat like si le urmaream si ma abonez la newsletter sau feed. Macar asa chiar le pot urmari, nu sunt la cheremul algoritmului de pe FB
Mersi Ama 🙂 mi-ai raspuns unor dileme!
Din pacate si eu intru „putin” cat pun link-ul postarii si ajung sa stau mult. Pana azi!