Oscilez intre a recunoaste ca mi-am acceptat statutul de femeie din intelepciune, resemnare sau amuzament.
Pentru ca desi toata copilaria mi-am dorit sa fiu baiat (intre rationamentul simplu ca ei aveau jocuri mai interesante si complexul freudian al castrarii), am ajuns la varsta unde nu numai ca am renuntat la astfel de fantasme, dar am inceput si sa consider ca, in fond, diferenta este creata cu precadere doar din punct de vedere social.
Nu voi tine aici o lunga prelegere a statutului femeii in societate, a asupririi ei de catre barbat. Sunt probleme mari. Discriminarea sexuala am experimentat-o si eu de prea multe ori pentru a o putea trece cu privirea. Am intalnit-o in mediul academic si in cel de afaceri. Fatisa sau voalata, ea este acolo, adanc intiparita.
Dar de cele mai multe ori, consider ca aceasta discriminare este indreptatita. Pentru ca, hai sa fim seriosi, care este imaginea generalizata a femeii? Si care sunt femeile pe care le vedem cel mai des in jurul nostru? Femeile promovate, femeile dupa care pana ce si mie, ca femeie heterosexuala, mi se scurg ochii? Femei care sunt frumoase pentru ca tac si chicotesc. Care si-au creat un mod de viata din a privi admirativ spre mascul, de a ofta de fata cu el in fata unei vitrine, de a isi face un job din a fi “femeie”.
Femeia ca reprezentare. Femeia ce isi doreste sa fie, sa arate, sa rasufle precum imaginea pe care o are in fata ochiilor si pe care este nevoita sa o asimileze. Astfel ea se transforma in copia fidela a imaginii ce i se reflecta pe retina, nu mai are conceptul de originalitate, ci doar de trendy.
Ea devine apoi un receptor al unor comportamente date, pe care apoi le imita cu exactitate. Isi cauta un anumit tip de partener, cu un anumit tip de masina, iubeste intr-un anumit fel, cu lacrimi mari, cu umilinte dese si neintelese, o intalnesti numai in anumite cluburi, purtand anumite haine si avand o atitudine specifica.
Exemplarele de acest fel le regasesc cel mai ades la Mall (un cliseu pe care va rog sa mi-l acceptati de aceasta data). Se vantura pe acolo, proaspat frezate (toate la fel!), proaspat iesite din solar. Un moment te si simti plin de dorinta si de invidie pe viata “glamour” pe care o duc. Un moment.
Femeia isi gaseste insa si o alta reprezentare foarte “trendy”: femeia de cariera.
Pe langa tzoapele mai sus pomenite, femeia de cariera este de rang superior, dar cu nimic mai eliberata. Ea are propriul ei prototip, propria ei forma de existenta.
Astfel, femeia de cariera sacrifica totul pe altarul carierei, nu mai are casa, masa sau barbat, doar un mobil si un laptop. Isi face un titlu de glorie din faptul ca ea le-a sacrificat pe toate pentru companie! Si priveste critic si incruntata orice faptura care da dovada de sentimente.
Femeia de cariera este frumos imbracata si gatita, este increzatoare si trufasa. Ea este stapana. Ea este cea care va calca pe cadavre pentru ca, nu-i asa, in lumea asta a barbatilor trebuie sa fii fara suflet sa reusesti!
Aceasta nu este o critica la adresa femeilor. Este doar o pledoarie pentru originalitate si curaj.
acu’ intelegi de ce AM ALES sa lucrez ca educatoare? Acolo sunt respectata pentru ca sunt Rebe, sunt admirata pentru ceea ce fac, sunt recompensata (nu financiar, dar cred in minuni) si promovata zilnic. Acolo am luptat pana la inmanarea demisiei sa fiu acceptata asa cum sunt, sa conteze parerea mea; am ales singura sa si evoluez in tot acest timp sau sa ma perfectionez. Am ales sa fie o femeie ingrijita pentru ca e important sa fie exemplu. Am ales sa nu fac multe compromisuri. Am invatat sa vorbesc cu oamenii, am ales atat de multe lucruri pentru mine ca nici n-as avea curaj sa cracnesc vreodata, dimpotriva strig: CE BINE-I LA GRADINITA!
fac si cariera, sunt si copil, sunt si mama, sunt si iubita, sunt si mentor, sunt si gospodina, sunt si doctor, sunt si claun, sunt si femeie de servici, sunt si actor, sunt de toate pentru ca am ales sa fiu EDUCATOARE!
nu-i nicio scapare ?
@ rebe :*
@ oceanograful: nu stiu! 🙂 crezi tu ca este o solutie???
in fine, la fel cum sunt tipologii imbecile de femeie – sunt tipologii imbecile [si burtoase] de barbat. ma surprinde totusi k ai lasat la o parte cea mai raspandita [si idiosincratica] grupa – ‘femeia cu copil’ 🙂 e produsu final al unei metamorfoze zoologice bizare: fetitza cu ursuletz devine fata cu pisica si culmineaza in femeia cu kinder.
anywayz, ceea ce intr’adevar nu pricep e ce’nseamna pt tine ‘statutul de femeie’ cu care’ti incepi postu: banuiesc k nici unul din alea enumerate ulterior. so?
ps: cine’i educatoarea aia? she so ridiculous.
@esseintes: pentru tipologiile de barbati rezerv o SERIE de articole 🙂 (Indreptarul unei fete confuze – prima parte am publicat-o chiar azi). Oricum, simt nevoia sa mentionez, ca in general pe femei sunt mai suparata decat pe barbati :D.
Am omis aceasta categorie (femeia cu kinder) pentru ca ea reprezinta si un fel de organizatie masonica, unde singura cale de a intra este de a avea si tu la randul tau kinderutzi. Eu inca nu am acces la aceasta casta 😀
A doua intrebare este una mai dificila. As spune ca sunt un hibrid, dar tot as fii nedreapta fata de mine.
Cred ca tind sa fiu tipul androgin, noul tip de om vehiculat de filozofia postmodernista.
Iar educatoarea are si ea blog, asa ca poti afla cine este 🙂
renuntam la clasificari 🙂
@oceanograful – adica sa generalizam? 🙂
apropos de ‘casta’ – iti dai seama k e, probabil, da big problem in multiplicarea ‘androginului’ de care vorbesti? i mean, casta mamelor si casta androginelor sunt greu de impacat, e greu sa fii membra’n amandoua 🙂
cu alte cuvinte, dorinta generalizata a femeilor de’a avea/creste copii SI de’a beneficia de’un statut social identic cu barbatii [deci, implicit, un statut economic, deci un orar zilnic de munca] le dezavantajeaza enorm.
modelul ‘traditional’ burghez, pana’n anii 60, le incuraja pe femei sa intre’n casta mamelor – dar le scutea de aproape orice alta grija materiala. ulterior s’a obtinut dreptul de munca si egalitate civica – deci volumul efortului si stressului aproape s’a dublat. in raport cu femeile traditionale – sau cu barbatii contemporani.
poate fi si unul din motivele pt care feminismul [de masa] a inregistrat o diminuare, incepand cu 80s.
tampita treaba, pt k io nu suport decat androginele.
@ esseintes – hmmm, nu stiu cum o sa fac cu castele astea. deocamdata nu ma framanta asta si cand va fi sa fie, sunt sigura ca o sa gasesc o solutie echilibrata.
Exemplul carieristei si cu kinder l-am uitat. Si culmea, situatia asta este cea mai crunta.
Se intampla ca si carierista sa procreeze. Ei bine, am asistat la femei gravide in luna a 8-a venind la 10 ore pe zi la birou si intorcandu-se la lucru la cateva zile dupa nastere.
Nu este de neglijat nici fenomenul asta mai recent de baby boom mediatic, care face o moda si din sarcina.
Nu cred ca feminismul in masa s-a diminuat ci doar s-a metamorfozat si are alte moduri de a se manifesta. Feminista inraita este si carierista si domnisoara ce se fatzaie in mall si se da independenta. Sa ceri egalitatea intre sexe este un must si esti stigmatizat daca nu esti un fervent sustinator. Asadar, feminismul este in floare! Doar ca devine tot mai mult golit de continut.
ma rog, ar trebui probabil sa distingem intre feminismu la noi si in vest, situatia e incomparabila. cand vorbeam [cu regret] de regresu feminismului, ma refeream mostly la us of a si neoconservatorism.
in ro… din cate’mi dau io seama, singura ‘categorie’ susceptibila de feminism sunt ‘carieristele’ de care vorbesti tu. o forma de feminism cam boring, pur functionala: ‘suntem egali pentru k putem munci la fel’ – un soi de egalitate a rotitzelor dintzate intr’o masinarie 🙂
de altfel, in cele mai multe cazuri ‘feministele’ respective sunt astfel doar in raporturile de munca, redevenind traditionale at home. [in a 2a viata pe care’o duc]
anywayz, pentru ele viata ramane mai grea decat pt un barbat carierist: se simt in general neimplinite fara familie si copii – si sunt dispuse la mari sacrificii suplimentare pt a le dobandi [which men in similar positions usually dont]
…cat despre ‘dsoara din mall’ – nu sunt de aceeasi parere cu tine: mi se pare pur si simplu actualizarea modelului feminin traditional, fara nici un fel de imbunatatire [simbolic, cred k pana si alaturarea femeii cu mallu – o marfa printre altele – e destul de sugestiva]
nu mi se pare nici k, in ro, ar exista un imperativ social in sensu tratarii egale a sexelor. ‘intelepciunea tribului’ e fundamental misogina, la noi. un serial k sex in the city [destul de conservator, la urma urmei] e perceput k ultrafeminist in ro – ce vrei mai mult…
@ esseintes
am scris ditamai commentul si s-a blocat explorerul si l-am pierdut. acum sunt furioasa 🙁
societatea romaneasca este prin excelenta patriarhala. problema acestei mentalitati este tocmai puterea cu care este inradacinata.
poti sa te uiti peste comentariile facute la o recenzie scrisa de mine pe bookblog: http://www.bookblog.ro/sociologie-antropologie/al-doilea-sex/
daca te intrebi de ce nu am dat nici o replica, ei bine, pentru ca exact la acest tip de extremism ma refeream. pentru acesti oameni nu admit replici sau alte pareri.
funny cum, in ultimu post, ala mixa biblia cu o perifraza dupa nietzsche [interpretarea misogina a lu nice – k si aia antisemita – e complet brambura].
sigur k romanii [si 90% din populatia planetei, de la tzaranoii din texas la tzaranoii din china si la aborigenii din oceania] sunt patriarhali. femeile absolut la fel de patriarhale k barbatii, e kiar amuzant.
important de observat, though, k modelele sociale nu se importa la paket, si k poti obtine societati foarte ‘occidentale’ in anumite aspecte, care raman ridicol de inapoiate in alte privinte: n’as merge pana acolo incat sa dau k ex japonia [desi…], dar coreea de sud, turcie, grecia, cateva tari arabe, etc – sunt exemple de economii performante care coexista cu mentalitati de sec 19. e perfect posibil sa ramana asa mereu, dupa cum e perfect posibil k tari avansate social sa regreseze, partial. ‘Progresul Inevitabil al Istoriei’ e un mit, din pacate.
in ro, kiar in buc unde traiesc, prea putini sunt macar pe aproape de un model ‘androgin’ [cum ii zici tu, foarte plastic] – adica suprasexual, pur si simplu ‘uman’. e o minoritate de, poate, cateva zeci de mii de romani in toata tara, care nu trebuie neaparat sa te astepti sa creasca. c’est la vie, naspa 🙂
auzi, ce naiba e cu dorian gray acolo? i fuckin LOVE wilde [numa stendhal imi mai place’n halu asta, din sec nouaspe]!
@ esseintes – sa inteleg ca nu esti adept al teoriei lui fukuyama asupra „sfarsitului istoriei”? 🙂
pe mine m-a socat hotararea lui Amadinejad de a delimita trotuarele si lifturile din cladiri, unele exclusiv pentru barbati, altele pentru femei. Infiorator!
Si cred, de asemenea, ca in multe cazuri se risca un regres si in tarile mai dzvoltate. Un Amadinejad in Turcia si toata reforma lui Ataturk se duce pe apa sambetei. Sau, ce varianta horror, un Becalli la noi…sau ma rog, o varianta care oarecum deja exista si se dezvolta. 🙁
Copertile din partea dreapta (printre care si Wilde) reprezinta cartile pe care le citesc eu acum :). Wilde (dupa cum scrie si sub el) este la a patra lectura (una in liceu, doua in facultate) pentru editia din octombrie a Clubului de carte de pe Bookblog, proiect al carui fericita mamica sunt 🙂 (http://www.bookblog.ro/category/clubul-de-carte/)
Chiar am gasit in Dorian Gray un citat ce avea legatura cu discutia noastra. O sa revin eu cu el 🙂
fuck fukuyama 🙂
nu, normal k nu sunt adeptu unor simplisme d’astea [cu parfum de pozitivism si sec nouaspe]. au contraire.
despre ro, o sa incerc sa fiu un pic mai concret: incearca sa’ti inkipui modelu cel mai promovat de ‘barbat de succes’ la noi: pe la 30 de ani, inalt, cu un inceput de burtik, proaspat ras si rumenel in obrajor, imbracat la costum steilmann [ceva intermediar adica], cu masina in rate si 2 camere cu kirie [mobilate de la fuckin ikea], vesel, cu activitate sexuala moderata, serios cand ‘trebe’, care asculta de la abba la buddha bar [manelele au devenit faux pas, recent], bea cu placere un litru de bere si face un basket cu fostii colegi de liceu, in weekend. e un tata de familie mandru si responsabil.
ei bine, cate fete/femei ar refuza un tip de genu asta, doar pt k le trateaza relativ ‘inegal’? pt k, de fapt, nu le ia in serios, asa cum isi ia un amic din gaska, ci mai mult k pe’un teddy bear? pt k odata venit acasa, se trateste la teveu/computador, de unde se mai ridica numa pt ‘una mica’ inainte de culcare? pt k, ocazional, le face curve proaste si le mai trage’o palma?
cunoscand cat de cat lumea, vei intelege k aproape nici una. lucru care nu vad de ce s’ar modifica in viitor. au contraire, totu pare sa se ‘aseze’ in matca, un Sistem social stabil incepe sa se contureze, de cativa ani incoa.
cam asta e radacina, intuitiva, a scepticismului meu. ceea ce nu exclude, insa, nishe in care oamenii sa se relationeze diferit.
@esseintes: Cine-i educatoarea aia? intrebai. Dupa toate comentariile tale in care incerci sa faci dovada culturii tale intrebarea asta am asociat-o cu o logica imbatabila apartinand tatei Leana de la piata. Esti o contradictie?! Incearca sa nu faci afirmatii fara justificare ca oamenii ca mine se irita si nu de alta, dar o respect prea mult pe Ama sa ma cert cu tine pe aici. Ridicola? Nu vreau sa stiu de fapt, las-o asea, ma lasa rece „critica ta la vorba mea e nimica toata, mai da…” (BUG Mafia)
whatever.
@ esseintes – da, eu am inclinat sa dau mai mult exemple grotesti pentru a sublinia ideea. dar intr-adevar, asta e noul tip de barbat. al dracului cliseu!
@ esseintes si rebecca 🙂