Ok, recunosc, azi am calcat stramb. Dupa o noapte in care am fost usor sleep deprived, am decis ca nu pot incepe o zi de alergaturi fara o cafea. Mica. Dar cafea…am facut-o si slaba.

Pe la jumatea zilei si la jumatea listei de meetinguri, un client m-a imbiat cu o cafea. Si nu stiu de ce, ce resorturi mi-au fost declansate in minte, sau mai degraba ce resorturi NU s-au declansat si am acceptat.

Ma intreb daca sarmanul a vazut cum savuram eu, ca un adevarat coffee junkie, cafeaua pe parcursul negocierilor. Am plecat de la el rusinata de mine…la urmatoarele meetinguri am reusit sa rostesc, timida, minunata fraza: „Nu multumesc, doar o apa plata va rog!” 🙂

Ziua s-a terminat insa intr-un mod deosebit. Ioana , colega mea de la Bookblog, a fost in trecere prin Timisoara, in drum spre concertul Red Hot Chilli Peppers. Si in ora pe care am avut-o la dispozitie am incercat sa ii arat cat mai multe din Timisoara…asa ca am alergat-o (pe ea si pe prietenul ei) de parca there was no tomorrow!

Abia la despartire, ne-am dat seama ca de fapt exista un „tomorrow”, mai exact poimaine, cand se intoarce de la concert si avem 2 ore sa ne mai plimbam. :))

Am facut un tur rapid prin Piata Operei ( unde un nene ne-a dat indicatii despre niste polonezi „bulangii” si o baba zoofila – ceva legatura cu un caine – Ioana a reusit sa il pozeze pe nene alaturi de ultimul numar Cosmopolitan si cu limba scoasa – sper sa revin cu poza), Parcul Rozelor (arata jalnic btw), o fuga rapida peste podul Michelangelo la BRD, inapoi in Unirii, Libertatii si apoi inapoi la hotel.

Ioana a incercat sa sperie porumbeii din fata operei si sa-i faca sa zboare, dar nu a reusit (cred ca le placea prea mult de ea… :)) , a ramas uimita de micul nostru Amsterdam Shop si la final a decis ca cea mai frumoasa e Piata Operei.

Azi a aparut in Adevarul un clasament despre cele mai cunoscute bloguri din Romania, iar Bookblog este pe locul 2. Asta ca asta, dar tot conform celor de la Adevarul, ca si trafic in randul site-urilor saptamanalelor de cultura, doar Dilema ne mai depaseste.
In acelasi timp sunt mandra si inspaimantata ca fac parte din acest proiect care creste asa de repede. Cand m-am alaturat echipei Bookblog am facut-o impinsa de motivatii interne ce tineau strict de dorinta de a-mi impune o rutina spartana de a scrie si implicit de a citi. Pe parcurs lucrurile s-au schimbat si au evoluat de la o motivatie interioara si egoista, spre echipa (prieteni) si proiect (ideea).
Si uite asa, incet-incet, pe parcursul a 10 luni am reusit sa tot scriu recenzii, publicate cam in fiecare marti (eh, am mai tras si eu chiulul, ca doar te mai apuca uneori si lenea de citit!).

De ceva vreme m-am gandit la asta si am de gand sa „republic” recenziile mele si pe blogul personal, insotite – unde e necesar – si de comentarii aditionale si „off the record”.