Sincera sa fiu aceasta mi se pare cel mai mare si dificil hop de trecut ca proaspata mamica.

Sa ne intelegem din start – sunt adepta alaptarii, Natalia este alaptata exclusiv si la cerere si sper sa fac asta mult timp de acum incolo (visez la o intarcare naturala), insa parca nimic nu m-a pregatit pentru primele lupte in alaptare.

Am mai spus-o in treacat pe acest blog – citisem multe despre alaptare inainte sa nasc, dar toate acele poze idilice cu mame zambitoare si relaxate nu se potrivesc deloc cu tumultul primelor zile sau chiar saptamani.

In primul si primul rand doare.

Durerea este multipla:

1. Doare pentru ca sunt sanse ca bebe sa nu stie sa prinda sanul. Sau sa fie prea lenes de la icter. Sau prea satul de la laptele praf.

Si atunci – si asta daca ai noroc si esti intr-un spital unde se incurajeaza alaptarea! – vei fi mulsa de asistente sau vor incerca sa faca pe bebe sa prinda sanul. Te vor trage de sani, te vor smuci, te vor ciupi. Dupa ce termina cu tine esti complet amortita de durere.

2. Doare si cand bebe prinde sanul.

Mai ales daca esti mamica pentru prima data si habar nu ai cum se prinde corect bebe la san.
Si sa nu credeti ca eu am ajuns nepregatita la nastere. Stiam toata teoria, cum trebuie sa prinda cu gurita, cum buza de jos trebuie sa fie rasfranta, cum trebuie sa arate ca un „pestisor”.

La fata locului, mai ales in primele ore si zile, cand iti e si teama sa atingi bebelusul, traznita de miracolul de a fi dat nastere unei asemenea minuni, este destul de greu sa prinda corect. In consecinta doare (sfarcul ramane pe palatul dur) in timpul alaptarii si doare dupa, cand pot aparea si ragade.
Eu cam la doua saptamani dupa nastere ajunsesem la apogeul durerii, cand aproape lesinam de durere ori de cate ori Natalia se „mufa” si ranile devenisera atat de adanci incat sangeram.
Incet-incet (gratie atotputernicului youtube) am invatat cateva tehnici de prindere corecta (latching) si acum macar nu mai doare la mufare.

Dar….

3. Doare cand se trage uterul

Ok, deci de asta nu citisem nicaieri inainte sa nasc.
In primele zile dupa nastere, in momentul in care alaptezi incep contractiile. Da, da, similare cu cele ale facerii. Adica dureri mari. Printr-un ciudat mecanism, alaptatul e legat de uter si cand curge lapte se restrange si uterul. Pana la urma e un lucru bun, natural, doctorii se bucura cand aud ca te doare (sadici oameni!), dar asta nu scade intensitatea durerii.
Asadar in primele zile, zacand pe patul de spital, cand se pune copilul la san te dor ranile de pe san, te doare operatia si mai ai si contractii! Un deliciu!
Dupa ce Natalia era gata satula eu eram lac de sudoare!

4. Doare cand se regleaza productia de lapte

Pe scurt e vorba de cerere si oferta. Bebe are nevoie de o anumita cantitate, papa cantitatea dorita si sanii se regleaza sa produca atat cat are el nevoie.
Da, dar nu de la inceput.

La inceput sanii sunt razna. Cel putin ai mei au fost.
In salonul de spital, si eu si colega mea am suferit de aceasi cazna: prea mult lapte. Motiv de bucurie, dar si de tortura. Ne duceam chinuite de durerile operatiei, sprijinind peretele, pana la neonatologie sa cerem pompa de san sa scoatem surplusul pentru ca ne venea sa urlam de durere. In acele clipe sanii ard de parca cineva te insemneaza cu fierul inrosit.

Cel mai frustrant era cand mi-o aduceau pe Natalia la masa si nu putea manca pentru ca sanii erau prea plini cu lapte. Ea isi pierdea repede rabdarea, urla isteric, eu eram chinuita de durere si nu doream decat sa scoata cineva dracu laptele ala din mine.

Si chiar dupa primele zile, cand se regleaza cererea cu oferta si lucrurile par sa se rezolve de la sine, mai apar perioade – pusee de crestere – dupa care o luam de la capat cu aceste dezechilibre. Dar atunci deja ai experienta, bebe deja este mai maricel si are forta sa traga si dintr-un san prea plin.

*Sfat foarte important! Nu exagerati cu pompa – scoateti doar surplusul. Daca goliti sanul nu faceti decat sa incurajati o productie mai mare de lapte.

Bonus – Sanii curg!

Sanii curg cand: aud plans de bebe (sanii de mamici au urechi :)) sau se apropie ora stiuta de masa. Chiar daca Natalia doarme, eu sunt lac. Este extrem de neplacut pentru ca esti legat de copil mereu si nu poti fi plecat de langa la el la orele de masa. De aceea eu orice iesire o fac imediat dupa o alaptare, cu ochii pe ceas sa ajung inapoi la urmatoarea ora de masa.

V-am ingrozit suficient?

Nu scriu aceste randuri pentru a va speria sau a va spune ca alaptatul este ceva ingrozitor. Dimpotriva!

Vreau sa va spun si partea negativa, mai ales ca in primele zile sansele sunt sa existe doar parti negative. Si in acele prime zile, cand esti obosita, te doare, nu stii ce e cu tine si nu suporti sa vezi copilul plangand frustrat la san (fie el prea plin sau cu prea putin lapte) risti sa cedezi si sa cazi in capcana de a da „completare” sa nu ramana copilul flamand.

Completare oferita cu maxima generozitate in spitale.

De aceea am decis sa povestesc fata urata a alaptarii. Sa stiti ca este adeseori foarte greu, foarte frustrant si ca puteti sa va simtiti descurajate. Dar trebuie sa stiti ca si alte mamici au trecut prin asa ceva si nu e nevoie decat de putin timp, rabdare si incredere ca organismul nostru stie ce are de facut. Si da, bebe stie sa pape de la san! Garantat! Este vorba de instinct.
Si da, veti ajunge si voi ca acele mamici din poze – zambitoare si relaxate cu un bebe super incantat ca papa la san! 🙂

Despre importanta laptelui matern inca de la nastere cititi un articol foarte util aici.