Prima carte pe care am citit-o despre agresivitatea umana a fost Asa-zisul rau al lui Konrad Lorenz. Ideea de baza sustinuta de Lorenz este ca omul este prin definitie agresiv, ca este o trasatura de neinlaturat a umanitatii. Multe rele ne-a adus, dar totusi poate fi controlata, iar risipa de energie cauzata de agresivitate poate fi folosita in scopuri mai bune.
Ei bine, aici e partea dificila! Adeseori i-am catalogat si eu pe unii dintre prietenii mei ca fiind agresivi. Toti (pana la unul) au sarit ca arsi! Ma insel amarnic, ei nu ar face rau nici unei muste!
Agresivitatea nu se limiteaza la a face rau fizic cuiva. Agresivitatea poate fi acea furie latenta, acea atitudine belicoasa, acea tendinta de autodistrugere.
Am regasit aceasta idee si in Furie de Salman Rushdie. Desi i-am facut deja o rencenzie (aparuta pe bookblog) nu am putut sa elaborez acolo tematica agresivitatii.
Iata ce spune Rushdie:
Viata este furie, se gandi el. FURIA – sexuala, oedipiana, politica, magica, brutala – ne impinge pe culmi de sublim si tot ea ne pravale in abisuri de trivialitate. Din furie pornesc creatia, inspiratia, originalitatea, pasiunea dar si violenta, durerea, distrugerea fara scop si fara teama, loviturile pe care le imparti si le primesti si te lasa fara grai.
Eu una recunosc. Sunt foarte agresiva. Agresivitatea mi s-a manifestat si sub forma fizica, dar incet, incet m-am temperat si acum ma vad nevoita sa fac fata unei agresivitati latente.
Ce inseamna asta? Este acea furie ce colcaie in noi ori de cate ori un eveniment aleatoriu ne atinge un punct nevralgic. Este energia negativa care ne sufoca, ne face sa ne inclestam dintii, pumnul, ne intuneca privirea.
Cum reactionam? Lovim. Lovim cu putere si orbeste. Lovim fara sa atingem, cu cuvinte, cu gesturi, cu atitudini. Paradoxal, lovim tocmai pe cei pe care ii iubim, pentru ca de cele mai multe ori ei au puterea sa ne zgandare acele rani cauzatoare de furie.
Ce solutii exista?
In primul rand imi vine minte Leviathanul lui Hobbes. Pornind de la ideea ca omul nu este fundamental rau, deci agresivitatea sa nu este naturala ci o consecinta a mediului si a unei societati anarhice, organizarea si legislatia ar eradica agresivitatea violenta.
Din pacate nu sunt de acord cu viziunea lui Hobbes. Dovezile le vedem peste tot in jurul nostru. Un sistem legislativ, oricat de aspru, nu duce la eradicarea violentei. Dimpotriva.
Si in cele din urma il readuc in discutie pe Konrad Lorenz. Metoda lui, de a ne prezenta agresivitatea ca pe ceva natural, mi s-a parut cea mai utila si inteleapta. Intelegand radacinile si resorturile furiei si agresivitatii mele am inceput sa o constientizez. Constientizarea agresivitatii este primul pas spre temperarea ei.