Cei care ma urmaresc de mai multa vreme cu siguranta au remarcat ca sarcina a adus cu sine si un ritm de postare tot mai rar. Sa va dau un motiv clar, concret nu pot. As putea sa mint si sa ma dau ocupata, obosita, somnoroasa, dar adevarul e ca au fost momente in care am fost de zeci de ori mai ocupata si apucam se scriu si de doua ori mai mult.
As putea da vina pe „mintea de gravida”, pentru ca zau sinapsele se fac mai greu, creierul oricat de agil inainte, devine lenes si greoi. Dar sa scriu trei cuvinte inca mai pot, inca mai pot duce la final o fraza cu o minima logica.
Si am si citit. Cu siguranta mai putin decat inainte, pentru ca acum adorm cu o usurinta demna de un catel de o saptamana, dar totusi am citit. Pe birou mi se aduna un teanc de carti despre care vreau sa va vorbesc, dar cu trecerea fiecarei zilei am impresia ca as avea tot mai putine de zis si apoi ajung la un punct unde ma intreb doar ce rost mai are.
Zilele astea mi-a placut foarte mult un articol scris de Richie despre cum internetul ne face mai superficiali (cititi aici). In acelasi timp tanjesc dupa articole scrise pe bune, dupa bloguri de calitate. Poate e doar impresia mea, poate nu am mai „sapat” de multa vreme dupa bloguri, dar mai nou toate postarile sunt telegrafice si prea simpliste. Greu mai gasesc opinii prezentate si argumentate si chiar si mai greu gasesc bloguri unde autorii fac ceva din convingere/placere/pasiune nu doar pentru ca este trendy (offf urasc cuvantul asta) sau pentru a-si asigura un loc mai sus in ierarhia blogurilor.
Si apropo de asta, constat la acestia din urma un soi de snobism care ma amuza teribil. Si implicit, dorinta de a sta agatat de un loc cat mai sus in topul notorietatii, duce la o scadere considerabila a calitatii postarii pentru ca, hai sa o spunem pe cea drepta, nu se imbulzeste lumea sa citeasca un post serios. Mai usor digerabile sunt prostioarele colorate.
Asa, pe la capatul clasamentelor, veti gasi cateva nestemate. Eu am gasit cateva si daca mai stiti si voi de ele, astept cu mare drag recomandari! 🙂
Dar sa ne aruncam acum privirea si spre ultima luna.
In primul rand am devenit tot mai constienta de notiunea de „noi”. Natalia a inceput incet-incet sa-si faca simtita prezenta si acum poate comunica si cu altcineva decat cu mine – si anume cu orice om rabdator sa stea cu mana pe burta mea pana binevoieste printesa sa loveasca.
Dupa ce a inceput sa miste foarte clar, am inceput si sa monitorizez miscarile. E activa cam la fiecare doua ore si inca isi permite sa isi schimbe foarte des pozitia. Noaptea este surprinzator de linistita, in general misca doar cand ma intorc eu de pe o parte pe alta.
Bineinteles ca am trecut si printr-o zi de panica, cand a fost tare linistita. Veneam dupa o zi cand a miscat atat de mult de am crezut ca imi muta burta si apoi, dupa cateva miscari gingase de dimineata, liniste toata ziua. Sa vedeti stres, vorbit/strigat la burta. Pus muzica. Clipocit apa. Orice. Si Natalia nimic si nimic. Apoi seara, cand m-am intins in pat sa citesc, a inceput sa loveasca atat de tare incat pierdeam randul la carte. Si a tinut-o asa toata noaptea de abia m-a lasat sa atipesc.
Am trecut cu bine si de morfofetala de trimestru doi, doar ca de data asta nu am fost la doctorul nostru ci am fost trimise la un specialist. Si asta, mai zgarcit din fire, nu mi-a facut decat o poza cu mica minune de juma’ de kil.
Asadar, aceasta este Natalia la 22 de saptamani:
Si creste si burta tot mai tare, sa faca loc :)) poza e de la 24 de saptamani:
Se spune foarte bine ca trimestrul doi de sarcina e cel mai usor si frumos. Ai scapat de greturi, incepi sa simti pe bebe miscand, te mai poti misca tu. Singura mea problema ramane spatele si anume nervul sciatic care ma chinuie grozav. Dar cum am uitat deja de greturile ingrozitoare din primul trimestru, asa voi uita si de aceste dureri de spate sfasietoare.
Emotii si ganduri am tot mai multe. Momente de panica (cum o sa ne descurcam?), confuzie absoluta (ce trebuie sau nu cumparat, care patut o fi mai bun, care carut e mai practic etc), dar si momente de liniste deplina. Cu siguranta ne asteapta un an care ne va schimba complet viata.