Daca ar fi sa fac un top al celor mai frumoase carti de copii citite in ultimul an, aceasta carte ar fi pe primul loc. Si este si 100% romaneasca.

Autoarea cartii, Andreea Constantin, vorbeste despre un subiect delicat: plansul la copii.

Explicatiile din carte sunt adaptate atat pentru cei mici, cat si pentru cei mari. Multe pagini le-am considerat extrem de utile pentru adultii care nu sunt familiarizati cu tumultul sufletesc al copilului, care nu reusesc sa empatizeze cu trairile lor si inca nu stiu cum sa ii ghideze corect pentru a-si exprima sentimentele. De fapt, chiar daca cunosc toata teoria, cartea aceasta imi aminteste cu delicatete ceea ce uneori uit. De rabdarea. De intelegere. Sa ma descotorosesc putin de opacitatea maturitatii si sa ma deschid spre copilul meu, copilul meu care este in primul rand speriat de ceea ce se petrece in el si care are nevoie de mine sa il ajute sa inteleaga si sa ii arat cum sa isi ghideze prea-plinul sufletesc.

 

 

Cartea are ilustratii superbe, realizate de Maria Constantinescu si se simte ca cele doua (ilustratoarea si autoarea) au colaborat, pentru ca textul si desenul sunt perfect sincronizate.

Ceea ce m-a bucurat pe mine cel mai mult la aceasta carte este faptul ca mi-a dat ocazia sa incep conversatii noi cu Natalia, conversatii pe care nu le-am mai avut pana acum. De exemplu, ilustratia de mai jos, care a emotionat-o cel mai mult pe Natalia si de aceea face mereu inimioare din palmuletele ei (inca) durdulii de cate ori rasfoim cartea. A fost ocazia de a vorbi despre emotiile pe care le-am resimtit noi, parintii, cand s-a nascut ea. A fost foarte impresionata si emotionata cand i-am zis ca si noi am plans de bucurie cand a venit pe lume. Iar ea a completat grijulie: „Iar cand s-a nascut Robert, am plans toti trei de bucurie!” 🙂

Cartea abordeaza si automatismele atat de intalnite in cultura noastra: ca nu e voie sa plangi pentru ca esti mare, esti baiat sau pentru ca esti urat. Desi eu nu am spus niciodata asa ceva copiilor, le aud inevitabil de la binevoitori de pe strada. Prin intermediul acestei carti am putut discuta cu Natalia despre aceste remarci si sa ii spun de ce nu trebuie sa le dea importanta. Iar faptul ca scrie si in carte, da vorbelor mele un plus de autoritate.

Va recomand aceasta carte din tot sufletul. E bine sa o aveti la indemana. Noi am scos-o si cand erau lacrimi – de suparare, de furie, si cand nu erau lacrimi ci doar o nervozitate si o tafnosenie epuizanta, dar si cand eram veseli si am citit pe indelete si am discutat despre curcubeul emotiilor pe care toata lumea le simte.
Cartea va ajuta nu numai sa intelegeti , ca adult, trairile copiilor, ci – oferindu-va contextul de a discuta despre sentimentele lor – va ofera posibilitatea sa le oferiti copiilor uneltele si tehnicile care sa ii ajute sa isi gestioneze emotiile. Ceea ce poate fi esential pe viitor.

 

Cartea a aparut la editura Cartea Copiilor si o gasiti aici.