Ani de zile am crezut despre mine ca nu sunt o persoana matinala si ca de fapt functionez mai bine invatand/lucrand noaptea. Si trageam de mine pana la orele mici ale noptii, iar ziua eram somnolenta, tafnoasa si fara chef.
Desigur, citisem teoriile despre importanta somnului de seara, tot dadeam peste articole care laudau trezitul devreme, dar ma minteam. Nu, eu nu sunt asa. Eu nu sunt matinala. Doar sunt faimoasa pentru cat sunt de taciturna si incruntata de dimineata, ca nici sa vorbesc nu pot pana nu imi beau cafeaua.
Dar azi dimineata, trezita fiind de la vreo 4 si ceva, eram senina ca o floare si pusa pe glume, inca de la 7 dimineata. Sotul meu, care e vesel si vorbaret de cum se trezeste, m-a intrebat bucuros ce am patit azi. „Nimic, sunt trezita de dimineata.”
Abia dupa ce am spus cuvintele magice, fara sa le fi gandit inainte, mi-am dat seama cata dreptate aveam.
- 1. Sunt nauca de cap. Imi e mintea si privirea incetosata, am impresia ca si corpul imi raspunde greu la comenzi.
- 2. Ma simt vesnic depasita de situatie: pentru ca toate se intampla deodata. Trebuie sa ne spalam, sa ne imbracam, sa pun de micul dejun, copilul urla, alearga, rade, cere de mancare si eu nu sunt inca suficient de treaza sa imi pun de cafea. Ca o consecinta, eu de obicei sar micul dejun, bucurandu-ma doar de cafea.
- 3. Strict emotional: ma simt groaznic cand copilul trage de mine sa ma dau jos din pat. Si daca imi mai spune si „mama, hai sa papam ceva”, imi vine sa intru in pamant de rusine.
- 4. Dimineata inceputa mai tarziu si mult-mult mai haotic, duce la o productivitate scazuta. De lucrat (la calculator) nici nu mai poate fi vorba, incerc sa le rezolv pe cele casnice cat pot de bine, dar toate sunt decalate si in intarziere.
Ca de exemplu o supa de oase, pusa la fiert la 8, nu poate fi gata la ora pranzului 🙁 - 5. Toata ziua simt ca sunt nedormita. La pranz rezist cu greu sa nu adorm. Iar seara, desi pic de somn, trag de mine sa lucrez….
- 6. Timpul petrecut adormind-o pe Natalia e timp pierdut pentru mine. Dupa baie, dragalit si poveste, stau (STAU!!) pe intuneric si astept sa adoarma. Iar cand nu adoarme imediat (cum se intampla adeseori) devin un munte de nervi si de frustrare. Cand in sfarsit adoarme si cobor, deja scot fum pe nari.
- 7. Lucratul in schimbul pe noapte nu este nici pe departe atat de productiv ca cel de dimineata. Nu mai poti! Una e sa fii un tinerel care doarme pana la 11, iar ziua sta si o „arde” cu prietenii. Seara e inca plin de energie si capabil sa lucreze. Am fost si eu acolo: la acea varsta, la acel ritm de viata si va garantez ca orele de somn pierdute nu se resimteau la fel.
Dar, pe langa faptul ca anii isi pun amprenta pe tine, eu nu ajung la ora 11 seara dupa o zi relaxanta. Practic, incep cel de al doilea job, dupa ce in ultimele 12 ore am lucrat la primul job: ingrijitul copilului si a casei. Asa ca mai ia energie si concentrare de unde nu-i! - 8. Schimbul de noapte vine cu o multime de decizii proaste: inghetata & ciocolata & seriale.
- 9. Dupa 12-1 sare somnul, dar nu creste productivitatea. Risti sa ramai vegetand si dand click dupa click pe Facebook.
- 10. Dormi mult-mult mai putin. Pentru ca te culci tarziu si dimineata esti trezit devreme de copil.
- 1. Linistea. Oh, si ce liniste!
Stiti cum e o casa cu copil mic. Vesnic cineva cere ceva, vrea ceva de la tine, trebuie ori sa gatesti ceva sau sa strangi de pe jos mancare, sa imbraci, sa dezbraci, sa schimbi, sa stergi, sa pictezi, sa calci pe lego, sa pui la spalat, sa strangi rufele, sa fii atenta (foarte atenta) ca nu stii ce ii trece prin cap sa experimenteze…..si la 5 e liniste. Atata liniste! 🙂
Imi aud gandurile si pot duce o idee pana la capat.
Daca pentru trezitul devreme as avea de spus un singur motiv pro, atunci acesta ar fi. Dar nu e doar acesta.
- 2. Ma folosesc de fiecare clipa.
Va spuneam mai sus ca atunci cand o culc pe Natalia seara, dupa poveste si pana adoarme, am un timp care este pierdut si care ajunge sa fie de obicei incarcat cu resentimente.
Acele lungi minute petrecute pe intuneric, in care ma concentram sa nu adorm pentru ca stiam ca mai am de lucru, in care ma enerva ca ea se foieste si nu mai adoarme, acele momente groaznice si de care nu sunt mandra, au disparut.
Timpul acela este folosit la maxim: dormind si eu alaturi de ea! 🙂
- 3. Productivitatea.
- 4. Timp pentru mine
- 5. Cafeaua de dimineata savurata in liniste si asezata pe un scaun (vs. bauta pe fuga, mai ales rece, pe parcursul intregii zile).
- 6. Nu mai sar micul dejun! Stiti ce foame mi se face pana pe la 7?! 🙂 Abia astept sa se trezeasca trupa sa pregatesc micul dejun. Abia astept! 🙂
- 7. In mod paradoxal, peste zi sunt mai plina de energie.
- 8. Cand se trezeste Natalia, nu mai da peste o mama morocanoasa care cere „mai lasa-ma sa dorm!”, ci ma gaseste vesela, stapana pe situatie si cu micul dejun (aproape) gata. Ba chiar, in diminetile in care are ea chef, stam sa ne jucam si sa ne dragalim inainte de micul dejun (niciodata nu se intampla asta pe programul vechi).
- 9. Pe langa faptul ca in 2-3 ore apuc sa lucrez cat in 6 (fara pauze, fara surfat aiurea), am timp si sa imi organizez ziua: sa ma gandesc la ce am de facut, ce sa gatesc etc. Pana se scoala cei ai casei, am deja un plan si ma simt stapana pe situatie. Implicit, sunt mai relaxata si mai putin grabita.
- 10. Somnul de seara este mult mai odihnitor. Faptul ca va veti pune organismul in ritmul natural al zilei va va ajuta sa va simtiti mai bine si mai odihniti.
Mai…faina teoria. Mi-ar place si mie sa nu-mi mai beau ceaiul pe fuga, sa pun painea in cuptor, sa citesc doua randuri dimineata…poate ca nici n-as mai fi asa nervoasa pe clientii care ma asteapta cand ajung la 8.
Sotul imi tine demult teoria asta…dar uite ca la tine suna mai bine. Poate…incerc. 🙂
Draga Ama,
E foarte fain articolul tau si da, recunosc si eu ca sunt extrem de productiva si la nivel mental si la nivel fizic. Ma organizez mult mai usor in liniste, evident!
Cand mergeam la scoala la Orastie, ma trezeam la 5.30 si eram super power toata ziua. Pe la 3-4 dupa-masa insa ma lua un somn, iar seara dupa 9 nu mai faceam fatza!
Trezitul asta induce o mai buna organizare intr-un timp relativ scurt.
Numai sfaturi bune ne dai!
Te pup tare!
stai sa adaug… am dat publish inainte de vreme… sunt mai productiva daca ma trezesc dimineata devreme. Daca o lalai dimineata, sunt nauca si nu-mi merge nimic toata ziua!
La pranz dormi impreuna cu fetita? Suna foarte bine programul acesta pt mamele care lucreaza de acasa, dar cred ca pe la 16-17 as fi tare obosita
Diana, ar trebui 🙂 mai ales ca puteti face impreuna schimbarea asta si e mai usor. Noi suntem mereu in contratimp 😀
Multumesc, Adri, draga 🙂 sa stii ca si eu simt ca zilele incepute devreme sunt cele mai pline si mai productive. Dar cel mai important e ca starea mea de spirit e diferita.
Cand lucram de noapte, nu ma mai suportam eu. ZIua eram ATAT de tafnoasa si de nesuferita 🙁 acum sunt linistita si mult mai relaxata 🙂
Pai el deja a facut-o. :)) Se trezeste pe la 5 si e tiptil prin casa pana ma indur si eu. E cam chinuitor pt el, la garsoniera fiind. :))
Mihaela, in mod absolut paradoxal pentru mine, nu adorm cu fetita la pranz. Spun paradoxal, ptrca atunci cand ma culc tarziu si ma trezesc tarziu, vesnic atipesc la pranz (20-30 de minute maxim, dar tot atipesc).
Cand sunt treaza de dimineata am un tonus tare bun. Pana pe la 7-8, cand deja incep sa simt ca se apropie ora de somn 🙂
Subscriu in totalitate. La mine e… aproape la fel, in sensul ca ma trezesc in jur de 06.00, dar adorm in jur de 01.00. Si nu, nu dorm suficient, dar tot ma simt plina de energie si senzatia ca pot rezolva foarte multe, intr-un timp scurt in prima parte a zilei, e magnifica. deocamdata nu simt deficitul de somn, recuperez uneori in weeekends, dar asa imi pare ca am mai mult timp pentru toate (niciodata nu suficient insa:) ).
Mulumesc de articol!
Ferice de voi care puteti. Eu am DSPS (l-am avut toata viata), nu pot sa adorm inainte de ora 2 noaptea orice as face. Asa ca dorm in medie intre 3.5 si 4 ore pe noapte. Si zau, in 40 de ani am incercat totul, n-a functionat nimic niciodata. Deci bucurati-va daca puteti, e mare lucru!!! 🙂
Ceea ce zici tu e super….tot aia as face si eu, asa as vrea….dar mi-e cam imposibil, zic eu acum, poate pe viitor. Am 3 fetite mici si serviciul, plecam la ora 7 jumate de acasa toti, ziua sunt super solicitata…si seara ma culc pe la 21.30…22.00 si tot mi-e greu sa ma trezesc la 06.30…
Asa ca te admir,
Ok, mă trezesc cu noaptea-n cap pentru că trebuie, zilnic (2 copii + job). Dar seara sunt ruptă, nu mai pot face nimic, căci na, a venit ora somnului. Problema e că ăia mici se culcă mai târziu. Prin urmare, mă culc târziu, mă scol devreme, orice as face, nu reusesc să scot mai mult de 6 ore pe noapte. Deci unde-i câștigul în toată afacerea sculatului de dimineață?
(și încă ceva, intimitatea el-ea la ce oră se petrece?)
Luminita, multumesc si eu de comentariu! Sincer, nu stiu cum rezisti 🙂 eu la 10-10.30 cel tarziu dorm dusa :))
Simona, imi pare rau 🙁 nici nu stiam ca exista asa ceva!
Ramona, si tu te trezesti devreme 🙂 probabil nu mai ai cum sa te trezesti si mai devreme de atat pentru ca ziua este extrem de solicitanta si ai nevoie de somnul acela 🙂 In zilele foarte obositoare, eu adorm inaintea Nataliei :)) ea imi povesteste din cartile ei si eu dorm neintoarsa langa ea 😀
Mara, cred ca fiecare stie ce poate aplica in functie de programul personal si de ce are de facut.
Pentru mine de exemplu, solutia sa lucrez pana pe la 2-3 noaptea si sa ma trezesc la 7, pur si simplu nu este viabila. Asa, impusc doi iepuri dintr-o data: imi fac si un minim de 6 ore de somn si culc si copilul mai devreme, fara scandal si nervi (daca eu sunt treaza si ea sta pana mai tarziu, desi au fost ocazii cand eu adorm inaintea ei :D)
Cat despre timp petrecut cu sotul, am mai raspuns pe undeva pe FB la subiectul asta.
Cand lucram de noapte si coboram din camera Nataliei (dupa ce adormea), cel mai adesea eram mega stresata (in primul rand ca adormea greu si ma enervam, apoi ptr ca stiam cat lucru ma asteapta si deja eram sfarsita!). Cel mai adesea ma certam cu sotul 🙁 ieseau niste certuri si bosumflari absolut aiurea si fara sens. Timp petrecut impreuna 0 (asta daca nu calculezi timpul petrecut schimband replici acide).
In plus, seara, dupa ce venea la lucru, eu fugeam sa mai lucrez ceva. Deci iar timp petrecut impreuna 0.
Acum, cand vine acasa stam impreuna. Nu am nimic de bifat, nici un alt stres. Se mai intampla sa ma mai lase sa lucrez, dar la modul relaxat, nu e ceva ce atarna deasupra capului.
Seara, ma trezeste cand se culca el, sa ma mut in dormitor si de obicei atunci mai stam la povesti. Plus dimineata. SI in weekend, am o seara-doua cand raman pana tarziu si avem seara de film.
Sa stii ca, cel putin pentru noi, calitatea timpului petrecut impreuna a surclasat mult cantitatea. Pentru ca am dat la schimb seri in care eram cea mai uracioasa fiinta din lume, pe zile relaxate.
PS Nu inseamna ca imi e usor cu programul asta. Ca stresul sau oboseala s-au evaporat. Nu, si eu trag de mine sa ies din pat la 4. Dar, per total, starea mea de spirit s-a imbunatatit.
Perfect de acord cu tine la faza cu ..copilul adoarme greu, de ce sa ma umplu de nervi ca ma astepta nu stiu ce chestii de facut si , uite, dom'le, nu mai adoarme o data ca sa ies s-ami vad d etreburi!!, in loc sa adorm si eu cu el. Exact asta am inceput sa fac si eu de vreo luna-doua. El nu adoarme atat de devreme, dar pe la un 22 suntem in pat…pana-n 23 dormim amandoi. La un moment dat "ma mut" in dormitorul conjugal, apoi..reusesc sa ma trezesc la 6 (de obicei, si fara ceas care suna, caci imi fac somnul). Da, de cand fac asta am timp sa-mi SAVUREZ cafeaua (nu s-o beau din picioare, in timp ce-i pregatesc lui laptele sau micul dejun). Drept este ca dorm mult mai mult decat dormeam inainte de copil, dar cred ca e o chestie de moment, adica dupa ce trece oboseala acumulata s-ar putea sa-mi mai reduc orele de somn.
Singura mea problema e ca, desi sunt treaza, prin bucatarie nu pot face prea multe chestii (si as cam avea…) pentru ca bucatria e lipita de camera fiului nostru si se aud toate zgomotele ca la nebuni (desi lui ii las un radio deschis in camera). Bloc de kk, n-am ce face. Ma misc ca pisica si incerc sa fac cate se pot face…
Si..ooo…ieri dimineata mi-am facut chiar manichiura:)))
Decand este Klara la program lung la cresa (8-18), adoarme f repede seara, fiind obosita de peste zi. Pe la 9 ne pregatim toti 3 de nani si la 9jumate deja dormim. Klara adoarme in 5 min. Dimineata primul se trezeste sotul, la 6 dimi, ma trezesc si eu dar mai motzai pana la 6,30 (astept sa elibereze el baia), pe urma ma trezesc si eu, ma aranjez, fac una alta, si in jur de 7 dimi se trezeste Klara (singura). Pe la 8, 8 fara ceva plecam de acasa, si la 8,15 aprox este deja in cresa.
Ps nu intentionez sa ma trezesc mai repede de 6 dimi, imi este suficient atat ca sa ma pot organiza, plus ca eu nu beau cafea, deci n-am nevoie de mom ala de relaxare 🙂
Oricum e f fain sa te trezesti de dimi, ma simt fresh, odihnita, fac task-urile mult mai usor.
Dar la noi in fam mereu a fost asa, sotul fiind f matinal, ne-am pliat programul dupa el.
Si mai reusesti si acum ca este Robert? Te intreb pt ca sunt si eu mama de 2 copii, mici, si nu imi pot da seama cu poti face fata unui "program de alaptat" de noapte si trezitului la ora 5. Ma gandesc ca totusi oboseala fizica te doboara la un moment dat…
Madalina, nici eu nu m-as trezi/nu m-s fi trezit daca nu e musai necesar. Sase mi se pare o ora numai buna 🙂
Ana, de cand e Robert (9 saptamani acum) am un program si mai dificil. Ce nu s-a schimbat insa e trezitul de la 5….si nu este alegerea mea. Partea proasta e ca ma culc mai tarziu, ptr ca doar seara, dupa ce culc copiii, apuc sa am putin timp ptr mine.
Apoi, la 5 imi da trezirea Robert, care atunci e super fresh, vrea tzitzi…si il apuca somnul cam peste 1-1.5 ore, adica fix pe la ora pe la care se trezeste Natalia, care e matinala in mod natural. SI il culc pe Robert si raman treaza cu Natalia….si uite asa, pana seara la 11 sunt in foc continuu.