O povestioara amuzanta din La apa Vavilonului de Monica Lovinescu:
Abecedarul de pe pupitru il vad si azi. Deschis tocmai la C. Deasupra
literelor era desenata o pasare neagra privind cam fioros de pe ramura unui pom.
C-U-C rostea tata calm, indemnandu-ma sa repet dupa el: C-U-C. Silabisisem si
eu, ce sa fac? Dupa vreo doua-trei aplicatii practice, tata a hotarat brusc sa
treaca la stadiul superior. Si s-a precipitat: – Acum repede, spune-le impreuna,
repede, auzi, hai, ce astepti?! Deodata singura, pierduta, neintelegand ce mi se
cere, zbatandu-ma dupa ajutor, am aruncat o privire panicata pe ilustratia din
abecedar spre pasarea tuturor nenorocirilor mele si am spus intr-un suflu:
Cioara. Chiar asa, Cioara in loc de Cuc. S-a lasat o mare tacere. Ca la Judecata
de Apoi a tuturor abecedarelor. Dupa care, cu pasul lui cel mai ferm (nu se
glumea in casa noastra cu cultura), tata s-a dus s-o cheme pe mama si din pragul
usii, aratandu-ma cu degetul, a lansat: „Ia-ti fiica de aici: e o imbecila.”
Exit Monica cu pupitru cu tot.