E oficial! Din toamna sunt din nou studenta.

Povestea admiterii nu a trecut fara emotii.
In ziua afisarii rezultatelor, intru pe net, downloadez fisierul cu listele celor admisi si dau scroll rapid la capatul listei, la sectiunea celor admisi cu taxa (fiind a doua facultate, platesc taxa indiferent de media de admitere).
Mi se inmoaie genunchii si mi se inclesteaza mana pe mouse cand numele meu lipseste de pe aceasta lista. Deja ma si imaginam facand un scandal monstruos la secretariatul facultatii pentru ca mi-au pierdut dosarul.

Plimbandu-mi privirea pe lista imi vad totusi numele: in lista celor admisi FARA taxa.
Stati linistiti, nu m-am bucurat ca economisesc niste bani pentru ca eram convinsa ca este o greseala.

Asadar in ziua confirmarii m-am infiintat la secretariat cu banii pentru taxa, pregatita sa ma scap de ei. Dar nu a fost asa de simplu si decanul facultatii a decis sa imi faca o surpriza 🙂
Stia de mine (Ah, tu esti fata de la litere?), mi-a zis ca au discutat cazul meu (?!) si au decis sa nu platesc primii doi ani (urmand sa ii platesc pe ultimii patru).

Nu-mi venea sa cred ca o sa ma intorc acasa cu plicul cu bani neatins si ca aceasta nebuneasca incercare a mea nu se lasa si cu o gaura in buget. Pana in anul 3 (cand va trebui sa platesc taxa), imi voi fi dat deja seama daca pot merge pana la final sau renunt la idee.

Sunt si inspaimantata (am inceput deja sa imi privesc cu un ochi critic usorul tremurat al mainilor dimineata), nesigura de rezistenta mea (povestile despre scoaterea puiului din mama moarta mi-au dat si cosmaruri) si de schimbarea radicala de la o facultate teoretica, de litere, la una practica, cu multe animale si chiar cu sange.
Sa speram ca pana ajung sa imi demonstrez talentul de chirurg voi fi scapat de tremuratul mainii! :))