Am ideea acestui post de mai bine de jumatate de an, dar pozele au fost uitate aiurea intr-un fisier pe calculator. Azi insa am simtit nevoia sa le privesc, sa imi amintesc cum mici ghemotoace de blana pot schimba vieti si pot aduce veselie si in cele mai inchistate existente.
Asadar, sa facem prezentarile:
Barney – fostul catel oficial de la Casa Alba. La cum il arata aceste poze, nu sunt sigura cine a condus America in mandatul Bush.
Tot la Casa Alba a trait (si procreat) si Liberty, cateaua presedintelui Gerard Ford.
Si nu parasim presedintii americani inainte de a il nominaliza si pe JFK care se inconjura de animalute 🙂
O legenda a relatiei dintre om si caine este legatura speciala dintre Hitler si Blondi. A fost pentru prima oara cand am privit poze cu Hitler si l-am putut umaniza.
Din lumea literaturi am ales doua exemple.
Truman Capote si catelul
Si John Steinbeck cu Charlie – e normal sa am o slabiciune pentru acest Charlie si abia astept sa am ocazia sa citesc si cartea 🙂
câinele lui Truman Capote e cel mai drăguţ ! 😀
Frumoasă amintire: Eu şi Charley…
Nu-l văzusem pe Charley, ştiam doar textul.
Ce haiosi sunt 🙂
Eu sunt suparata cu al meu caine, si e asa greu sa stau bosumflata pe el, mai ales k ma linguseste nevoie mare!!!
Intotdeauna am avut caine, prima mea amintire e legata de un caine, primele mele cuvinte au fost pentru un caine, nu "mama".
Nu as putea trai niciodata fara un caine langa mine.
Trebuia ca Truman Capote să aibă un bulldog….nu se putea altfel!!
Câinele reflectă personalitatea stăpânului… Îţi dă de gândit ce-i cu Barney sau ăla a lu Capote.
Andra, poate Capote vroia de fapt să fie un "pitbull", de-aia şi-a cumpărat unu.