casuta copiilor

 

Se implineste fix un an de cand bunicul le-a montat nepoteilor casuta in curte. Suntem tare norocosi sa avem asa bunic priceput si harnic, care a construit special pentru ei o casuta ca din povesti.

Dar ideea unei astfel de casute de copii exista de multa vreme in mintea mea. Iar motivele nu sunt atat de romatice pe cat ati crede, ci cat se poate de rationale si calculate.

In primul rand, da, pentru copii o casuta este un loc plin de magie si de aventuri. Pentru ei este doar poveste. Dar pentru mine, adultul, lucrurile sunt ceva mai pragmatice.
Mi-am dorit o casuta pentru copii in curte din doua motive:
2. Motivul secundar (incep cu el pentru ca este mai scurt) a fost pentru a avea un spatiu unde sa depozitez jucariile de afara ale copiilor. Dupa cum punctam si in trecut, consider ca cei mici au nevoie de jucarii interesante si in curte, jucarii care sa ii incurajeze sa petreaca timp afara si sa faca miscare. Eu urmaresc ofertele si noutatile unor magazine online ca acesta si le-am tot cumparat jucarii care cred ca se potrivesc temperamentului lor.
Ei bine, toate aceste jucarii, au nevoie de un spatiu de depozitare, mai ales in lunile reci. Casuta este ideala pentru asta! Protejate de soare si intemperii, sunt mai curate si rezista mai mult timp.

 

11891183_860655007338074_5656466878844730218_n

1. Motivul principal pentru care mi-am dorit o casuta a copiilor este pentru ca voiam sa aiba un spatiu al lor. Un colt unde sa isi construiasca propria lume, propriile povesti, un loc de refugiu. 

Citisem candva – si mi-a ramas adanc intiparit in memorie – ca toti copiii au nevoie sa isi construiasca un mic univers al lor, unde sa se relaxeze dupa ce se intorc de la gradinita/scoala. Un loc pe care sa il cunoasca, unde isi aranjeaza jucariile, un locsor unde stiu fiecare detaliu.
Dupa o zi in colectivitate, o zi cu bune si cu rele, cand poate vin obositi sau suparati, au nevoie de un loc de refugiu, un loc unde sa fie casa lor.
Poate nu intamplator, in lunile calduroase, la sosirea de la gradinita, Natalia mergea direct in casuta si statea acolo 20-30 de minute. Abia apoi venea in casa sa manance si sa doarma. Eu nu insistam, o lasam sa se reincarce, sa isi interpreteze prin joc ziua.

In plus, mai e un aspect pe care e bine sa il luati in considerare. Un astfel de spatiu ajuta la dezvoltarea increderii copilului in sine si o ocazie de a-i arata ca aveti incredere in ei. Acest loc poate fi oriunde (noi am avut chiar si un cort in casa), dar ideea e aceasi: aici copilul stie ca este locul lui, unde se „gospodareste” singur. Ca parinte, lasandu-l sa isi faca aceasta joaca de imitatie, ii veti dovedi ca aveti incredere in abilitatile lui. Iar copilul va invata sa isi gestioneze singur micuta lume.

In incheiere, vreau sa va povestesc o lectie pe care mi-a dat-o fiica mea de 5 ani, chiar in aceasta seara. Nervoasa de dezordinea lasata in urma ei, bombaneam ca nu e loc sa arunci un ac. Natalia m-a privit serioasa si mi-a zis: „Mami, trebuie sa imi explici frumos. Daca imi explici, eu voi invata si voi strange.”
Dati-le ocazia sa fie responsabili si explicati-le cum sa aiba grija de ei si de spatiul in care traiesc. Iar un mic loc doar al lor este ideal pentru asta.