Toata lumea a devenit azi mare iubitoare de animale. O fi si asta o metoda de a atrage electoratul sau de a creste audienta la emisiuni altfel amortite. Si toata lumea vrea un singur lucru: sa iubeasca si cainii vagabonzi, sa-i salveze, sa le ofere un fel de viata ideala inchisi in centrele de ecarisaj.
Si poate o sa ma intrebati ce ma mai nemultumeste de aceasta data. Simplu.
Afirm asta cu toata puterea si toata hotararea: vreau sa se inceapa eutanasierea acestor caini!
Si acum, dupa ce mi-am pierdut jumatate dintre cititori cu afirmatia asta, hai sa va si explic de ce sustin asa ceva. Si o sa incep cu ce e mai important: fondul.
1 Educatia – sa iubim in mod responsabil animalele.
1.1 Castrarea animalelor ramane un subiect tabu. O sustinem doar cand e vorba de animalele fara stapani, dar niciodata nu o aplicam la animalele noastre. De ce nu?
Eu mi-am castrat ambele animale. Lumea ma priveste critic si dezaprobator. De ce am chinuit animalele???!!!
Animalele intra in calduri de mai multe ori pe an. In aceste perioade innebunesc – cainii trebuie tinuti in lesa ca altfel uita de ei, pisicile urla toata perioada. Acestea sunt stresante pentru oameni, dar daca nu lasi natura sa-si urmeze cursul, le provoci lor suferinta. Pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, aceasta inactivitate a sistemului reproductiv ducand la diferite forme de tumori.
Daca le dau la imperecheat apare alta problema, despre care o sa vorbesc poate cu alta ocazie: multimea de pui si posibilitatea abandonului lor.
1.2 Adoptarea de fatada. Multi merg la centre si adopta caini…pentru o luna sau un sezon. Daca e iarna ii tin in casa si vara – cand intra in calduri – le dau drumul liberi in oras – ca doar n-o sa tina sarmanele animale urland de pofte trupesti in casa!
Daca adopti, fii responsabil!
1.3 Cainele blocului/magazinului/institutiei. La noi e o imagine cunoscuta ca un caine sa se aciuieze pe langa o scara de bloc sau la usa unui magazin. Locatarii ii arunca resturi de mancare si isi pot pune titulatura de iubitori de animale.
2 Investitia
In primul rand trebuie construite altfel de centre: cu tarcuri mai mici (nu individuale – sa nu cer prea mult), cu adapost, cu mancare si cu un cabinet veterinar utilat si cu medici competenti.
Abia dupa ce vom fi construit astfel de locuri putem discuta de tinerea cainilor pe termen lung acolo. Adica abia atunci putem purta discutia despre forma.
3 „Nivelul de adoptabilitate”
Un caine adunat de pe strada, care probabil a fost agresat in repetate randuri, tinut intr-un tarc alaturi de alti 50 de caini infometati, cu care se lupta zi de zi pentru o halca de carne, nu reprezinta pentru mine cainele ideal pe care l-as aduce in casa mea.
Pentru a putea ajuta aceste animale trebuie sa le asiguram si conditii. Trebuie sa le testam si sa vedem daca nu sunt cazuri fara speranta. Din pacate, multi dintre acesti caini sunt prea agresivi pentru a mai putea fi plasati pentru adoptare.
Aici avem din nou nevoie de conditii si de experti in domeniu.
Este un plan utopic de a salva toti cainii strazii. Este un plan absurd sa investim bani in hranirea si castrarea lor, atata timp cat ii tinem in conditii mizere si ii lasam sa se sfasie intre ei. Este absurd sa investeti bani in castrare, sa lasi din nou cainele in strada si sa astepti 10-15 ani sa moara de batranete.
Banii trebuie investiti in fondul problemei: in adaposturi si personal. Chiar si atunci cainii care nu pot sau nu sunt adoptati din diferite motive trebuie eutanasiati.
cam asa e la altii… (sunt telespectatoare fidela de animal cops [diverse orase]) au un specialist (etolog cica, animal behaviorist) care vede daca animalul poate fi adoptat sau nu… dar noi cred ca suntem departe de asta.
so, ‘love me, love my dog’ is no longer appropriate … 🙂
i agree, anything could do, as long as they disappear from the streets …
@ jen si eu ma uit in fiecare seara :))) cred ca locul unui etolog poate fi luat de orice medic veterinar: cat de greu este sa testezi daca animalul este agresiv?
stiu ca suntem foarte departe de situatia lor si tocmai de aceea cred ca e inutil sa ne aratam tocmai noi marinimosi in mod inutil.
@aim – hmmm another nickname 🙂
am fost pusa in situatia de a recurge la eutanasierea unuia dintre cainii mei, atunci cand doctorul mi-a zis ca doar s-ar chinui daca ar ramane in viata. asadar nu imi este strain conceptul 🙁
Din pacate intr-adevar suntem foarte departe de altii,dar adevarul e ca nici nu ne prea straduim. Adoptam legi ale UE fara a avea resursele necesare pentru a le aplica cu adevarat.
Si din nefericire chinuim si bietele animale si oamenii.
o mica observatie: pisica mea miauna la fel pe tot parcursul anului. Sa inteleg ca e intr-o continua nevoie de imperechere? O perioada de calduri prelungita 😀
Eu nu te privesc critic
@ irina – si nici nu avem curajul sa recunoastem asta 🙁
@ camelia – de la veterinarul nostru am inteles ca pisicile, spre deosebire de caini care sunt de doua ori pe an, sunt cam tot timpul in calduri. nu mai tin minte termenul stiintific. probabil de aia tipa 🙂
De nenumarate ori mi-au dat lacrimile cand am vazut cate un orfan(maidanez) schip,fara un ochi,cu pielea sfasiata sau mai stiu eu cum,cersind de cele mai multe ori atentie(am vazut ca se bucura mai mult la o mangaiere decat la o gustare).Unii sunt mai norocosi,si-au gasit un loc unde cineva ii hraneste,sunt mai multi si astfel se bucura de o familie,nu-i bate nimeni si sunt liberi.Insa majoritatea hoinaresc singuri pe strazi,sunt batuti de unii,chinuiti de altii,mor de foame,de sete,de frig,sunt loviti de masini si apoi plang singuri de durere prin cine stie ce colt intunecat.Niciodata nu am fost atacata sau muscata de vreun maidanez,nu am avut probleme cu ei.Mi-am dorit dintotdeauna sa am cum sa-i salvez pe toti si sa le ofer o viata,dar nu am cum.Deja am doi catei si stau la garsoniera.Unul din ei este maidanez.Adevarul e ca,nu stiu daca e o regula,dar toti cei pe care ii cunosc si au(in casa) un maidanez, se plang de acelasi lucru ca si mine: sunt foarte incapatanati,distrugatori,neascultatori,galagioasi si nu le place sa fie curati,adica nu ocolesc baltile,unde se usureaza acolo se aseaza…samd.Iar ca sa cresti un astfel de caine iti trebuie MULTA rabdare.Eu nu am mai crescut maidanez pana acum asa ca am fost socata sa constat ca orice incercare de dresaj era pierdere de vreme.M-am bazat pe faptul ca daca il cresc de mic nu voi avea nicio problema.Dar asta e,cand ma scoate din sarite ma gandesc cat ar fi suferit daca il lasam pe strazi si ma calmez.Referitor la adaposturi,NU SUNT DE ACORD CU STERILIZAREA! „Si acum,dupa ce mi-am pierdut jumatate dintre cititori” sa si explic: pana ii vine randul la sterilizat se bate pe mancare,dupa ce a fost sterilizat ajunge in strada si se chinuie toata viata,asta poate insemna mult sau putin,in functie de noroc;daca este adoptat si are caracterul cainelui meu are toate sansele sa fie aruncat din nou in strada,eventual sa-si mai primeasca si una pe spinare(cel putin).Ce propun eu,avand in vedere ca oricat de mult ar creste finantarea acestui proiect stim cu totii cam cum se face treaba in Romania si mai ales cati bani mai ajung pana la urma unde trebuie,asa ca cel mai potrivit ar fi sa fie tinuti 7zile in adapost in cazul in care au fost pierduti sa aiba sansa sa fie recuperati,iar dupa 7zile cei care nu au fost revendicati sa fie eutanasiati(desi ma doare sufletul,cred ca e mai bine pt ei), prin metoda fara chinuri.Injectie,cred…Astfel se pot „rezolva” peste 500caini/saptamana.Scapa si bietele animale de suferinta,scapa si cynofobii dar si adaposturile de probleme.Daca apare vreo petitie in acest sens,va rog sa ma anuntati.
@doina – multumesc de suport 😉