Si asta nu pentru ca nu as fi feminista, ci pentru ca feminismul a primit o conotatie pur negativa, o titulatura asociata cu femei „barbate”, isterice, fara viata sexuala (probabil lesbiene, spun gurile rele) si a caror forma de protest constant e faptul ca refuza sa se rada pe picioare.
Eu fac parte din ceea ce se numeste (stiintific) post-feminism. Adica sustin principiile feminismului in ceea ce priveste egalitatea politica, juridica si economica intre sexe, spulberarea glass ceiling-ului si libertatea sexuala.
Dar nu ma declar feminista.
Ba mai mult, ma amuza (aproape pana la dezgust) feminismul radical, femei care au ajuns sa bata campii in asa masura incat sa descurajeze relatiile heteorsexuale doar pentru ca asa s-ar putea altera profundul patriarhat al lumii civilizate.
Intrebata fiind de caracteristicile barbatului ideal, nu mi-am putut suprima un zambet rautacios. Si asta pentru ca o astfel de intrebare nu poate astepta un raspuns serios atunci cand ne izbim zi de zi de probleme precum cele punctate mai sus.
Din pacate de la lupta deschisa si infierbantata, dintre barbati si femei, a anilor ’60-’80, s-a ajuns acum la un razboi de guerilla, un razboi tactic, cu spionaj de inalta clasa, de subminarea inceata dar sigura a fortaretei taberei adverse.
Nimic nu mai este privit ca o joaca, ca o familiaritate, ca o relatie. Fiecare compromis este facut cu un scrasnit crunt din dinti si cu senzatia ca se pierde un petec de pamant cucerit cu sacrificii de femeile din trecut.
Cred ca inainte de a ne preocupa de pictarea imaginilor idealistice, ar trebui sa invatam sa ne vindecam (sau sa gasim echilibrul) in aceasta absolut stupida lupta intre sexe. Sa incetam sa ne mai privim ca oponenti, ca extraterestrii si doar sa savuram timpul petrecut impreuna.
Barbatul ideal? 🙂
Cel care se uita prin tine si nu te aude cand e sport la televizor (sau stiri).
Cel care sta tolanit in pat, fara nicio urma de grija evidenta pentru praful ce se aseaza incet pe biblioteca, pentru scamele de pe covor sau pentru vasele din ghiuveta.
Cel care iti atrage atentia cat de „buna” e blonda de pe strada, dar se imbufneaza iremediabil cand un barbat iti da atentie.
Cel care mereu stropeste cu apa oglinda din baie.
Cel care e inspaimantat de boli si trebuie sa il tii de mana la o banala migrena.
Cel care mereu se rataceste cu masina in oras, dar refuza nervos indicatiile pe care i le dai.
Cel care nu s-ar dezlipi de monitor o seara incheiata.
Cel care poate sa doarma cu tine in brate toata noaptea.
(Nu exista nicio urma de ironie in aceste caracteristici!)
A, deci vrei barbatul normal, de toate zilele? 🙂
Defapt, ajuns din urma de noile progenituri, e acum cel „de moda veche”…
Pfoai, deci asta vor fetele?;)
hehehe, :
…barbatii vaneaza, femeile cuibaresc…asta asa , sa nu pleci cu idei preconcepute :):)
j.
Oh, cat imi place prima parte a postului. Sunt 100 % de acord cu tine si cred ca momentul in care un post asemanator cu al tau va vedea lumina zilei si pe blogul meu. Ma gandesc demult la el, dar tot il aman… Nu cred ca pentru mult timp.
cred ca barbatul ideal este cel de care te indragostesti nebuneste. punct. daca la tine un barbat trebuie sa aiba anumite caracteristice ca sa fie perfect la alta femeie exista altele si tot asa. sper ca iti dai seama de greseala pe care ai facut-o.
nu-i cumva un nou tip de feminism ? 🙂
am uitat sa ma semnez
imi cunosti sotul?! 🙂
@camelia – eu nu vreau un anumit tip de barbat. tocmai lupt impotriva „tipizarii” 🙂
@funny bunny – nu te lasa inselat de aparente 😛
@windwhisperer – stiu asta. sa inteleg ca in acest caz plec la drum bine informata? 😀
@tomata – astept sa-l citesc! 🙂
@george83 – singura greseala pe care consider ca am facut-o a fost lipsa de consecventa in ultima parte a postului, mai exact ultima caracteristica atribuita „barbatului ideal”.
Caracteristicile enumerate acolo erau doar niste probleme-cliseu (trebuie sa recunosti :)) proliferate peste tot in jurul nostru. Popularitatea lor nu le scuteste (totusi) de adevar! 😀
Revenind, eu incercam sa arat astfel ca poti iubi un barbat (ideal?!) in pofida acestor caracteristici. Ca de fapt nu exista un ideal si ca defectele conteaza prea putin atunci cand il iubesti. Ba mai mult, uneri ele dau savoarea.
@oceanograful – fie sa raman in istorie ca cea care a pus bazele acestui tip de feminism! :)))
@irina – si eu am avut o imagine foarte clara in minte cand am enumerat aceste caracteristici. trebuie sa fim atente 😛 :)))
„Nimic nu mai este privit ca o joaca, ca o familiaritate, ca o relatie. Fiecare compromis este facut cu un scrasnit crunt din dinti ..” e valabil in ambele sensuri, and i hate that. Lucrurile ar putea fi mult mai simple.
ce e rau sa te declari feminista? daca azi femeile au drept la vot, la contraceptie, la munca si la invatatura se datoreaza feministelor.
pentru mine unii ar spune ca e prea tarziu sa fiu atenta, dar au farmecul lor in toata neatentia, par a fi vesnic copii! 🙂 si il iubesc asa, uneori asta iubesc cel mai mult la el, face ca viata sa fie mai vesela, sa para mai usoara, sa uit de indatoriri, lucruri serioase si ganduri negre
vai, ce oglinda! 😉
si inca ceva, feminismul nu trebuie sa stearga feminitatea